E trist… dar trebuie sa acţionăm!
Un articol vechi dar încă valabil. Dacă presa nu mai aminteşte nimic, o face pentru că se apropie campania electorală sau susţine eventual anumite interese ale mogulilor care patronează aceste trust-uri. În schimb redacţia noastră doreşte cel puţin întoarcerea României în Epoca Modernă şi nu în Evul Mediu cum marea majoritate a presei noastre o doreşte. Cei care au mai studiat puţină istorie la şcoală, ştiu bine la ce mă refer: “Noi vrem pământ!”.
|
România îşi vinde pământul. Nu-i o surpriză, pentru că altceva nici n-a prea rămas. 800.000 de hectare de teren arabil au fost deja luate. De olandezi, de nemţi, de elveţieni, în principal. Oameni care au înţeles că o investiţie de 1.500, 2000 de euro pentru un hectar nu le poate aduce pierderi. Un teren nu e ca o casă, de pildă. Poţi să faci speculaţii, poţi încerca să-l vinzi mai scump. Ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel, în România în ultimii ani. Dar, cu un teren se poate face şi altceva. Poate fi lucrat, de exemplu. Dar nu ca hobby, în spatele casei. Ci pe suprafeţe mari. Altfel e degeaba. Un suedez e ultimul pe lista cumpărătorilor de pământ din România. Omul a luat, cu 10 milioane de euro, banii jos, 50.000 de hectare. Şi mai vrea încă pe atât. Mai pune 10 milioane şi se apucă de cultivat sfeclă. Ştie că în cel mult 5 ani îşi va recupera banii. Pentru români, că terenurile sunt cumpărate de străini, este pentru început o veste bună. Oamenii vor avea de lucru. Sigur, pe salarii ca-n agricultură. Adică mai mici. Dar tot e ceva, pentru că, fireşte, acasă ce să mai facă? Teren să pună de-o mămăligă nu va fi. Nici de crescut o vacă. Iar de aici încolo continuă veştile proaste. Românul va lucra pe salariul propus de noul groff, olandez, suedez, ce-o fi el, sau nu va lucra deloc. Va vinde şi va pleca, pentru că nu va fi loc de vaca lui pe nicăieri. Istoria e plină de exemple de acest fel, vesticii, nu-i aşa, civilizatori şi colonişti, le-au pus în aplicare şi peste Ocean. Nimic nu e nou sub soare. Iobagi am fost. Vom fi din nou. Pentru că n-avem încotro, dar şi pentru că n-avem minte. Asociaţii agricole sunt puţine în România. Aici, să moară capra vecinului contează mai mult decât să le fie tuturor boilor bine. Cu mai puţin de un veac în urmă erai om dacă aveai petecul tău de pământ. Erai pribeag, vagabond, în absenţa acestuia. Comuniştii au devenit insuportabili odată cu colectivizarea. Politica nu-i interesa chiar atât de mult pe oameni. Pământul, da. Generaţia următoare, cea care l-a primit înapoi, n-a mai ştiut să-l preţuiască. Poate că sună ca o poveste în cod roşu. Dar, nu e vorba de idei de stânga sau de dreapta. Nici de socialism şi de capitalism. Aici e vorba doar de supravieţuire. Şi mă tem că nu vom avea prea multe şanse. |
Dan Brie