Ochiul Meu

Ochiul meu e-n contemplare

din adânc străvechi de mare.

Şi-i revine numai lui

revelarea-adâncului.

***

Ochiu-mi se destrăbălează

între nimfele de-amiază

care-n marea blândă-caldă

ba plutesc ba se tot scaldă.

***

Uite, mamă, spumă sacră

iar tu zaci de-un timp în lacră.

Uite, tată, în privire

am o grea nelămurire.

Zaci, de mort, într-un sicriu,

eu, rămas, tot viu, să scriu, să scriu

încă viu, viu… viu… viu… viu…

Conf.univ. Ion Popescu-Brădiceni,

doctor în filologie,

membru titular al Societăţii Naţionale Române de Filozofie