Mircea Eliade, Speologie, istorie, folclor…
O Voiam de mult să cunosc, dintr-o lucrare scrisă pentru nespecialişti, activitatea pe larg a Institutului de Speologie de la Cluj condus de savantul cu renume universal dr. Emil Racoviţă. Fascicolele din Biospeologica pe care le-am răsfoit întîmplător erau, pentru ignoranţa mea, taine pecetluite cu şapte peceţi.
Şi, cu toate acestea, îmi era greu să renunţ. Ştiam că doctorul Racoviţă lucrează de aproape patruzeci de ani în aceste misterioase sectoare ale zoologiei: oceanografia şi fauna peşterilor. Stabilit după război la Cluj — unde conduce Institutul de Speologie împreună cu R. Jeannel (pînă la 1927) şi P. A. Chappuis, şi ajutat de tinerii colaboratori Margareta şi Radu Codreanu —, doctorul Racoviţă este unul din foarte puţinii savanţi români care a creat o „şcoală”; a imprimat adică un anumit ritm de lucru şi o anumită orientare metodologică institutului pe care îl conduce. O şcoală ştiinţifică românească mi se pare întotdeauna un lucru vrednic de cea mai mare atenţie. Putem învăţa ceva din asemenea preocupări abstracte? Ceva care să ne lămurească sau să verifice, dacă vreţi, structura spirituală românească? Un tînăr, matematician, cu a cărui prietenie mă mîndresc, îmi spuneasodată că există o foarte precisă orientare matematică românească: adică, cei mai mulţi dintre matematicienii români dovedesc o atitudine specială faţă de anumite probleme şi aproape că se dezinteresează de o altă serie de probleme care pasionează, să spunem, pe matematicienii polonezi sau evrei. Dacă lucrul acesta e adevărat, ar însemna că chiar în cele mai abstracte operaţii mementale intervin anumite dispoziţii care ţin de un „imponderabil”: de structuri, de stil, de etnie…
Cu mult interes am citit deci capitolul referitor la biologie din volumul recent tipărit de Academia Română: La vie scientifique en Roumanie, voi. I, Sciences pures, Bu-carest, 1937 (respectiv, pp. 135-l96). Succint, dar clar se dă seama aici şi despre lucrările Institutului de Speologie de la Cluj. (1)
______________________________________________________________
1. Integral la: Mircea Eliade, FRAGMENTARIUM, Editura “Destin”, Deva 1990, p. 68-73