Pr. Arsenie Boca; “Prietenul păcătoşilor”…

  “Păcătoşi, cu toate acestea, au un prieten: pe Iisus. Din ceasul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul Lui. Dumnezeu nu este vrăjmaşul omului niciodată – că nu poate -, şi nici nu se schimbă, acelaşi fiind. Schimbarea e a omului. Nici îngerii răi nu se mai pot schimba, numai omul. Schimbarea care bucură Cerul e din rău în bine. Este şi schimbare din bine în rău. Prima e convertire, a doua tăgăduire. Definitive nu-s nici una. Până la moarte există posibilitatea căderii şi a convertirii – dar moartea fixează ori una, ori alta din posibilităţi. Toată suferinţa e a divinului prieten, care te aşteaptă la toate răspântiile lumii, să-L recunoşti prieten. În divina-I prezenţă tu te recunoşti păcătos.

  „Drepţii” nu se recunosc păcătoşi; ei sunt „drepţi” în ochii lor sau înaintea oamenilor. Pe când în ochii Domnului „nici Cerul nu este destul de curat” (Iov 15,15 şi 25,5). Când crezi despre tine că eşti drept ai închis toate posibilităţile tale de desăvârşire. Când ştii că eşti păcătos, când eşti convins de nedesăvârşirea ta, e semn că Cel desăvârşit e lângă tine şi conştiinţa ta, ochiul celor cereşti, strigă diferenţa între El şi tine. Prietenul păcătoşilor aşteaptă pe toţi cei ce au să se mântuiască, îi caută, îi aşteaptă, aleargă după ei, – şi face aceasta până la sfârşitul lumii, până prinde şi pe ultimul om al împărăţiei Sale. Iată o preţuire a omului.

  Iată o nevăzută dimensiune a Crucii.

Sibiu. Miercuri XXVI
15.XI.49 Luca 15,1-10″

Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pag.  199