În cadrul unei emisiuni radiofonice la Radio Oltenia Craiova, Radu Şerban este întrebat de doamna Ana Ocoleanu: “Sunteţi cunoscut şi în lumea gazetăriei şi în cea a literelor. În care dintre cele două vă regăsiţi cel mai mult:” Acesta răspunde: “Mă simt mai bine în lumea literaturii…” şi către finalul interviului justifică răspunsul: “Eu cred că fiecare om normal la cap îl caută pe Dumnezeu într-un fel sau altul, adică fiecare om cu mintea şi cu sufletul întregi îşi pune întrebările esenţiale ale unei vieţi, cred că fiecare om se uită în oglindă măcar o dată pe zi”[1]

Şi în literatura creştină neo-protestantă lipsa studiului individual este descris ca o întunecare a minţii şi orbire spiritual astfel:

“Orbirea spirituală este o disfuncţionalitate mult mai gravă. După cum lucrurile spirituale sunt mult mai importante decât cele temporale, tot aşa incapacitatea de a pătrunde cele divine este pe departe mult mai restrictivă şi mai mutilantă decât defectul ochiului omenesc. Vederea spirituală slabă este predispusă la a avea implicaţii mult mai serioase pentru cel credincios, dar şi pentru cel necredincios — în cazul căruia se constituie în rădăcina necredinţei.”[2]

Note bibliografice

[1] Ana Ocolenu, În lumina Cuvântului, Dialoguri cultural-teologice, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova 2011, p. 104-111,

[2]  Dr. Eric Fischbacher, Ochiul curat. Importanţa vederii clare, Fundaţia LAMPADARUL DE AUR, 1999, p. 5

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns