Afirm
Afirm infirm reziduuri de cuget…
Ce mă reţin spontan de setea de zâmbet,
Şi retrăgându-mă în iadul lor privat…
Exprim iar idei, prin vers sacadat…
Afirm că nu cunosc iubirea,
Şi-am constatat ca e un termen vag.
Iar realitatea din care mă sustrag,
Mi-ar atenua căderea…
Atunci, când mă lovesc de prag…
Afirm că m-am minţit cu satisfacţie,
Şi m-am crezut cu uşurinţă…
Dar când m-am lovit de prag,
N-am mai avut nici o reacţie…
M-am lepadat de fiinţă.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook