TAINA RUGĂCIUNII
Cine poate să-‘nțeleagă taina rugăciunii?
Ea invită mintea noastră-‘n sferele minunii,
Într-o clipă o ridică lin de pe pământ
Și o face mai ușoară decât frunza-‘n vânt!
Să-‘nțelegem rugăciunea… este foarte greu.
(Nu-i lucrare omenească, e-a lui Dumnezeu!)
Rugăciunea e tămâia Domnului Hristos
Care-‘nmiresmează Cerul cu parfum frumos.
Este pâine îngerească, hrană pentru sfinți,
Ea aprinde inimi stinse, luminează minți,
Îndulcește vieți amare, apără-‘n furtuni,
Dă tărie în războaie, aducând cununi.
Rugăciunea este zborul minții spre văzduh,
Când într-însa se așterne roua cea de Duh,
Roua cea duhovnicească și răcoritoare,
Roua Tatălui cerească cea mântuitoare.
Mare-i taina rugăciunii, căci se întâlnesc
Creatorul cu făptura și duios vorbesc.
În suspine ce îi mișcă pieptu’-n sus și-‘n jos,
Omul își cunoaște Tatăl și pe-al său Hristos.
Inima-i devine mare cât o-‘Mpărăție,
Sufletu-i se pregătește pentru veșnicie…
Ce vorbește Creatorul cu a Sa făptură?
Ce grăiește-atunci Oceanul către picătură?
“Fiul Meu, mai rabdă viața de pe-acest pământ,
Căci ți-am pregătit cămară în locașul sfânt.
Să-L iubești și să-L asculți pe al Meu Hristos,
Și-ai să calci pe iarba verde-a Raiului frumos”!
Da, în taina rugăciunii omul înțelege
Că în Universul mare l-a pus Domnul rege,
Că al său Ceresc Părinte îl va preamări,
Dacă pe Hristos în fapte el Îl va slăvi!
amin
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook