Când descoperă omul religios sacralitatea Cerului sau a Pământului?
„Când descoperă sacralitatea Cerului sau a Pământului, omul religios își exprimă descoperirea sa prin «Forme» (figuri divine, simboluri, mituri etc.) care nu reușesc niciodată să traducă exact și total ceea ce semnifică sacrul ceresc sau teluric. Iată de ce alte expresii le înlocuiesc, la fel de incomplete și aproximative și, într-un anume fel, diferite de cele cărora le-a luat locul.”*
* Mircea Eliade, Jurnal, Vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 357
„Și în momentul în care istoria ar fi în stare – ceea ce nici Cosmosul, nici omul, nici hazardul n-au reușit până acum să facă – să aneantizeze speța umană în totalitatea ei s-ar putea să asistăm la o tentativă disperată de a interzice «evenimentele istoriei» prin reintegrarea societăților umane în orizontul (artificial pentru că e dictat) al arhetipurilor și al repetării lor.”**
**Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, Editura Univers enciclopedic, București, 1999, p. 147.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook