Oamenii mari nu sunt buni!
Acum înţeleg ce este cu A. V: e un spirit sufocat de suflet, întâlnesc pe viu tensiunea aceasta a filozofiei contemporane dintre spirit şi suflet. Unul din cele mai mari spirite pe care le-am cunoscut, iată-l infectat de bunătate, de lacrimi, de suflet. Iată-l gata să consimtă societăţilor de binefacere. Cine nu simte tot ce e aspru, egoist, crud în spirit, nu trăieşte la nivelul lui. Oamenii mari nu sunt buni — iată adevărul. Nu spun că sunt răi, căci s-ar diminua atunci la fel de mult. Dar nu sunt buni. Căci nu sunt pentru ceilalţi. Sunt pentru spiritul din ei.
***
Obsesia filozofiei de a deveni “strenge Wissenschaft”. Când de fapt ea cercetează cum e cu putinţă o “strenge Wissenschaft” (știință riguroasă).*
*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 104-105
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook