Viitorul nostru va fi tranșat de UE

  Orice nu s-ar spune despre alegerile recente din Franța, viitorul nostru va fi tranșat de UE. Această structură controversată, cu multe probleme ale mișcării sale perpetuum rămâne centru al culturii universale, chiar, dacă în lume există țări cu potențial economic, politic și militar mult mai mare.

„Bătrâna Europa” se mișcă încet, dar nu viteza economică îi determină poziția sa mondială, ci Cultura. Vorba ceea…. De produs e ușor. Ai pus automatul, l-ai alimentat cu energie, vopsele, materie primă și producția e gata, la capătul catenei. Dar, încearcă să o vinzi, să găsești cumpărătorul, să-l convinge că el are nevoie de asta. Apoi, să investești alți bani în altă producție care, la fel, va fi așteptată de cumpărător.

De aici, ar trebui deja să înțelegem că crearea de frontiere (de tip, Brexit) înseamnă izolație, întoarcere în timp, înapoi. Cumpărătorul se va afla mai departe de producător. Globalizarea în care intrăm, pe care țările UE au acceptat-o ca uniune fără graniță economică, nu e o invenție, ci un proces firesc al dezvoltării lumii omului. De aceea, e normal ca răspândirea informației despre UE să ne aducă noi și noi imigranți. Dar, imigranții nu mai pot fi folosiți în acele forme care au fost la început, la formarea tinerii UE. La un moment dat de saturație, societatea multiculturală devine plină de contradicții explozive și insuportabile, chiar, și în ramele „statelor libere” ale SUA.

Europenii, presimt necesitatea de face o schimbare. E nevoie de un Salt al cunoștințelor, o nouă teorie. E vorba de un salt al său propriu, individual, adică personal, intim. El e iminent și vine din istorie, din modul sedentar de viață națională. Iar, „multicultura” de tip român-țigan, promovată de Soroș, rămâne rece de mai multe secole… Unitatea lor nu mai apare. Se trăiește pe marginea antagonismului (Fierul și lutul nu se unesc!). E democratic de a răspândi această practică conștient? De a o multiplica prin imigrație?

Astfel, cultura relațiilor de producere și consum, va trebui reconsiderată. Ciclul relațiilor date va trebui să fie tratat ca închis la nivel global și deci echilibrat. Iar, timp nu mai avem. La granița oricăror două culturi europene va trebui să apară o unitate spirituală nouă, una de legământ. Una, care nu numai va cimenta economic și militar cele două unități, țări, popoare, așa cum se crede acum, ci, le va promova pe ambele, la egal, prin un intelect comun, prin o educație nouă complementară.

1.Educația
Educația e un proces lung, cât viața, iar practica exemplară a generațiilor “educate” nu mai este valabilă și pentru cele noi. Modul de trai se schimbă prea vigilent. De aceea, căutând starea ciclului închis a relațiilor echilibrate de producere și consum, nu ne putem baza numai pe metodologia educației tradiționale. Educația actuală nu mai este atât de efectivă, iar timp nu mai avem.

Concluzia se face pe baza analizei fenomenului, corupția. La frontiera lucrurilor evidente și tainice se produc fenomene stranii care modifică mentalitatea omului educat (deștept) în demonică. (Unde e acel portal de trecere de la Legea Statului de Drept la corupție?) Lupta pentru locul său ierarhic din societate e departe de acea democrație care ar fi curată, onestă, sinceră. Liderii „democrați” se transformă foarte ușor în dictatori. Specialistul cheie, la fel („Dorel”, activează independent, pe ascuns…)

Astfel, ne aflăm în fața concluziei că centrul de reper unic, necesar pentru aranjarea armonioasă a lucrurilor sociale, ne lipsește. Iar descoperirea nu e departe. E suficient de a recunoaște faptul că viața socială a omului e un proces artificial. Artificial! Deci, mecanic, fără suflare, mort. Acest proces, e creat astfel de miliardele de oameni care au trăit, ca și cei care mai continuă să trăiască în același mod de trai, egocentric. Ceea ce e viu, e numai biologia, trupurile umane care retrăiesc (văd) al său somn, se mișcă în forfota artificial creată. Intelectele lor sunt copii induse prin educația sistematică de școală. Așa, cum a fost întotdeauna.

Aceasta ar fi o recunoaștere onestă precum că omul trăiește în condiția de extremă. Armonia din viața lui nu e naturală, iar practica științifică se susține doar în ramele științelor exacte (Poftim! Ai tableta în mână). Științele umanitare (de pe tabletă), însă, ne descriu altceva. Oricât nu ai chema conștiința socială la responsabilitate, cultură, comportament adecvat, acest fenomen nu se ameliorează. Egal, ca și în cazul când se strigă cuvântul „dulce”, iar dulce în gură nu se mai face. Niciodată. În rezultat, disperați, pare că contemporanii noștri au plăcerea de a distruge ceea ce e creat de alții (De ce să nu se fure, corupe? Se poate!).

Egocentrismul omului contemporan e un lucru evident și de aceea mulți gânditori ai umanității propun partea opusă, altruismul (Hai, să fim buni!). Dar, o extremă nu poate trage la mijloc pe o altă extremă odată ce educația tradițională promovează practic lupta contrariilor, primatul, ierarhia extinsă. De luat e ușor. De dat, e o problemă. În rezultat, echilibrul social, artificial creat, duce de fiecare dată la sacrificări masive de oameni.
Cică, pe rețelele de socializare cel mai căutat cuvânt este cuvântul „război”. Frica are ochi mari numai la momentul când nenorocirea e aproape. Asta se întâmplă din cauza că intelectul omului modern e în somnolență, educat unilateral pe partea materialistă, cantitativă. Calitatea cunoașterii lui ar trebui să fie procedeul construcției echilibrelor sociale, dar, asta pare a fi prea simplu. Se ignoră. De aceea, din miile de cititori de pe Facebook, invitați ai paginii „Conștiința planetară e în criză”, doar câteva sute încearcă să înțeleagă ce vrea să le spună autorii articolelor postate. Oricum, până la modificarea formelor de gândire care vor genera o viață în care totul va fi altfel, e numai un pas.

2.Educația complementară
Educația complementară nu este un supliment, ci un sistem de cunoștințe axiomatice, autonome. Aceste cunoștințe lipsesc în sistemul educațional modern, iar introduse în același sistem științific, la grămada tradițională, ele nu pot fi. Asta se întâmplă anume așa, deoarece practica științifică ordinară e fondată pe unitate, voința autoritară a școlii date ca sistem de cunoștințe, început de la unitatea 1, de la practică, excelență, profesor, tradiție, etc.
Știința actuală însă nu mai poate exista singură. Adică, ea nu mai poate trăi în solitudine și exista ca o simplă unitate, 1. Știința, s-a maturizat și are nevoie de perechea sa firească, o altă știință. Una, capabilă la mariaj. Unitatea de bază a lumii noastre nu este unitatea… unitară, 1, ci unitatea binară, 1-0 (stânga-dreapta; față-spate; mireasă-mire). Asta, ar permite viziunea echilibrului real.

O știință paralelă va trebui recunoscută alături de Știința ordinară obișnuită. E Știința extraordinară a axiomelor. Împerecheate, ele unesc relativitatea cu absolutul (creează echilibrele: relativ-absolut; ordinar-extraordinar). Din altă parte, Saltul conștiinței așteptat de secole ca proces religios, mântuire, o viață fericită și fără de teamă pentru viitor, nu poate să se împlinească real și transmisă de la om la om ca știință concretă. Dar, asta e posibil prin Știința extraordinară a axiomelor ca Teorie lipsă, piatră abandonată din neglijență de primii zidari care au construit fundamentul cunoașterii (al templului distrus).

Totul se întâmplă anume așa, deoarece, Legile universale ale naturii sunt eronat tratate ca legi faptice, legi „descoperite”, formulate și folosite egocentric de omul contemporan. Cu adevărat, Legile universale ale naturii sunt Legi de raționament. Viitorul omului european se va afla în acest coridor, între aceste două grupări de legi: legi faptice și legi de raționament. Altruismul omului nou se va manifesta prin crearea echilibrelor, prezentarea și promovarea lor (Ia undița! Pește vei prinde și singur.), deslușirea echilibrelor și bineînțeles, prin învățătura însușită despre modul cum să le respecți!
Așadar, până la aplicarea legilor faptice, tratate ca document oficial al Statului de Drept, fiecare om va trebui să aplice legile de raționament. Aceste legi sunt absolute. Simple, dar autoritare, de credință rațională. Ele nu dau nimic material în afară de structură, poziționare logică a omului în faptele sale de zi cu zi, și generează o vedere clară, transparentă a fenomenelor politice care îl înconjoară.

De exemplu, de Turul doi la alegerile prezidențiale din Franța nu mai este nevoie. Dar, poporul francez iubește spectacolul. Îl merită! Place! Chipurile, o discuție educativă în plus nu strică. Numai că acea educație nu e complementară, ci tradițională, lipsită de temei. Banii se cheltuiesc în gol.

Dividerea legilor, în faptice și de raționament, nu este un proces care ar putea aduce antagonismul. Din contra. Dividerea legilor în sistemul binar propus, evidențiat ca reflecție a naturii binare, ar aduce unitate, uniune în gândirea socială a europenilor. Legile de raționament sunt legi ale naturii din care omul desprins prin inconștiența sa deja moare, apocaliptic.

Dacă concurența actuală îi instigă pe liderii statelor moderne să folosească contradicția ca echilibru artificial, cu centrul, 0”, marcat de Cel mai, mai… apoi, Legile de raționament, fiind axiomatice și deci absolut adevărate, vor fi alipite de oricare om simplu alături de acele legi „deștepte” propuse de Marele Lider pentru ai demasca rătăcirea (ca în cazul Doamnei, Marine Le Pen). Alegoric vorbind, demonul întotdeauna a dorit să substituie adevăratul centru, 0, al echilibrului ceresc, divin, prim, cu cel al său, centru, 0”, secund, personal.

E timpul folosirii Legilor de raționament. (Las, ca viață să continue!) Această dividere de legi este revoluționară, pentru sufletul omului rătăcit în miile de legi elaborate de om. Fiecare individ ar putea deveni pătruns de simțul responsabilității, deoarece, începutul său intelectual e cunoscut deja, însușit și deci, rătăcirea mentală (vezi, procentul persoanelor aflate în stare de depresie și stres) produsă la fel, în ramele educației tradiționale, este exclusă. Viitorul devine predictibil.

3.Viitorul nostru e tranșat deja de UE
Dar, acest viitor și-l construiește fiecare în parte, singur. Datorită Paradigmei noi, iar ea constă în aplicarea Principiului binar, toate condițiile de creație se deschid omului gânditor. Atâta doar, că procesul nu merge tradițional, de sus în jos, de la tată la copil, de la profesor la ucenic, ci de jos, de la copilul rebel în sus. Rebelitatea însă nu e socială, ci intimă. Ea se începe de la aceiași veche întrebare copilărească: De ce?

De ce trebuie să învăț de la Cineva? Mă simt clonat. Acest program de învățământ e numai informativ și cere o memorie puternică, antrenament în reproducerea informației. El nu aduce răspunsuri, dar numai întrebări. A învăța, probabil însemnă a structura ceva independent, a se manifesta, individualiza.

O matrice de cunoștințe, specialitate care aduce o carieră solidă e un bine, dar, asta e individual, particularitate locală. Ceea ce se petrece real alături de specialistul eminent (ofițer, chirurg), trece pe alături. Viața trece pe alături.

Materialismul e lumea iluziei, ca și religia. Societatea distracției și consumului e șubredă. Este nevoie de a pune și a doua oară întrebarea „De ce?”. Iar răspunsul va fi laconic: De la Cineva nu înveți, ci copii, te îndoctrinezi în Matricea Lui. Învățătura adevărată se începe de la Sine, de la voința fiecărui ucenic de a-și crea un statut social propriu, echilibrat, pe viață. Acesta, poate să se înceapă (înceapă!) numai de la echilibrul universal, 1-0-1, și bineînțeles de la voința sa proprie de al folosi ca sistem adecvat naturii.

Astfel, folosind formula, 1-0-1, vom descoperi o multitudine de echilibre ignorate prin care omul modern trece orb fără a le conștientiza: faptă-0-raționament; materialism-0-idealism, știință-0-religie; contradicție-0-complementaritate, electron-0-undă, cuant-0-lumină, particular-0-general; etc.

Continuați! Ochii se vor deschide, deoarece toate noțiunile pe care le folosim au o direcție, un sens determinat de natură, parte a cărei suntem și noi. Fiecare din noi are un sens, al său propriu, nerepetat. Păcat să trăim fără al cunoaște.

Triada: particular-0-general este o triadă de bază și stă la formarea celorlalte derivate, noțiuni de stânga și dreapta care deja nu mai pot fi confundate între ele. În alt mod, nimerim benevol în labirinte logice de nestrăbătut promovate de cineva căruia îi delegăm încrederea. Criza încrederii în om ar putea fi depășită prin folosirea acestei axiome: 1-0-1. Asta e ceea, ce înseamnă: oscilație, ritm, echilibru, armonie, iubire, etc. Dacă credeți în ea, asta e fericirea. Autoritatea acestei chei nu poate fi depășită de nimeni.

În Știința ordinară obișnuită saltul cunoștințelor tradiționale, stocate răvășit după păreri, mai continue. Dar, Axioma celor două păreri contradictorii, 1 și 1, degrabă se va afla. E în formula, 1-0-1. Și atunci, antagonismul părerilor, corupția și demonismul lor, ar putea fi stopate. Extremismul poate fi prevenit. Tradiția veche nu se ignoră, nu se schimbă, ci se modifică individual, se structurează la dorință și după necesitate. Se poate de trăit și în epoca sclavilor. Alegerea ne aparține. Oricum, vom trăi și mai departe în consecvență, linie și plan. Dar, explozia informațională ne aduce spațialitatea în gândire. Zero e sursa cunoașterii, centrul echilibrului dorit și face parte din fiecare din noi ca intelect, ne aseamănă, ne unește, ne susține în armonia mereu prezentă. Dacă, o creăm noi.

La frontiera spirituală a limbilor europene există deja un intelect nou, 0, unul de coeziune a popoarelor, 1-0-1. Intuim că în Uniune e mai bine. Credem! E timpul conștientizării acestui intelect. Limbile europene se divid în religioase și laice, sfinte și păgâne, structurate și polarizate, simetrice și asimetrice, generale și particulare. Un spectru întreg al limbilor omului există aici, în Europa, și de aceea, cheia cunoașterii, 1-0-1, ar putea fi acceptată. Zero e un plan nou, sursă a cunoașterii, originea ei.

Secretul acestei abordări, nu e mare. La baza cărților religioase stau acele limbi (ebraică, greacă, arabă) care conțin toată gama de cuvinte perechi posibile, de tip stânga-dreapta, general-particular, contradictorii și complementare. Celelalte limbi însă sunt mai „sărace” în posibilitatea lor de a crea astfel de echilibre (Lipsesc cuvintele binare, împerecheate. Și, nici orientarea lor firească nu este cunoscută). Prin acele limbi, niciodată n-au apărut profeții din cele, care în timp se împlinesc (2000 de profeții biblice din cele 2500 deja sau împlinit).

Iar limba română modernă, unica limbă din lume care se folosește în pronunțarea liturghiei bisericești, are funcția împărătească (un cuvânt mai precis nu am găsit) de a promova Credința în rațiune. Această credință e un sistem de cunoștințe axiomatice, pereche a oricărei altei Credințe iraționale în zei (1-0-1, irațional-0-rațional; credință irațională-0-credință rațională; iudaism-0- ???; ortodoxie-0- ???; islam-0- ???).

Asta pare a fi condiția de creare a echilibrului social comun, al Credinței în om și zei (om-0-zeu). De asemenea, asta pare a fi și condiția comuniunii tuturor confesiunilor religioase. (vezi: „Patriarhia Credinței în rațiune”.)

Mentalitatea românească, cu totul neoccidentală, oferă Occidentului actual o lecție de calitate: adaptabilitatea, trecerea nepăsătoare prin istorie. Acest tratament, iar el sună ca o învinuire, e făcut dintr-o parte și explică comportamentul mioritic al acestui popor. Bineînțeles, dacă nu s-ar lua în cont faptul că noțiunea generală de popor se începe de la primii pași ai statalității sale.

Dispariția Statului Dacic, a lăsat pe drumuri un popor „decapitat” aflat „în calea relelor”, adică în calea mai multor popoare barbare care au trecut Carpații spre Balcani. Asta a continuat mii de ani. Unica posibilitate de a supraviețui a fost structura limbii folosite, calitatea ei de integrare a oamenilor. Chiar, dacă cantitatea cuvintelor împrumutate le-a întrecut cu mult pe cele folosite la acea epocă dacică, structura inițială, 1-0-1, a limbii dacilor s-a păstrat.

Așadar, poporul român e format din acel sânge dacic (împărătesc și foarte puțin), care a transmis din secole în secole structura binară, în absolut, a limbii sale. Asta o îndreptățește, o angajează, îi dă autoritatea de a promova Paradigma nouă ca îndoctrinare benevolă în armonia cerească, ca Credință în rațiune.

Zamolxis, ca om sfânt trimis al Domnului pe pământul dacic, probabil aceste lucruri promova. De aici, am putea insista că viitorul nostru e tranșat deja de UE, dar, la nivel intuitiv. Tranșarea conștientizată a viitorului nostru ne vine prin aplicarea structurii limbii române, 1-0-1, folosirea ei ca Numitor comun în limbajul europarlamentarilor.

Cu părere de rău, repet, nu de sus se dă comanda Saltului de cunoștință, ci de jos, de la fiecare persoană deșteptată (din somnul său de moarte), cea care promovează Credința în rațiune din numele său, propriu. Iar integritatea acestor persoane e posibilă numai acum, prin schimbul de păreri de pe rețelele de socializare. Sub presiunea acestor persoane (la alegeri) limbajul euro parlamentarilor români va fi schimbat, iar apoi, prin românii aleși, transmis și altor popoare din interiorul UE sau de din afară.

Acesta, pare a fi destinul poporului român, ieșit de printre daci. În alt mod, dorința românilor de a avea „o țară ca afară”, e stranie. Românii, nu se asemănă cu occidentalii. Întrebarea mută la prezența și activitatea românilor în țările UE, Canada, SUA , America latină și Asia, are și răspunsul, la fel de mut: România, este o țară altfel. În aceste condiții toate popoarele lumii așteaptă un miracol, o trezire a omului nou sau …Apocalipsa. Dar, numai religia promite salvarea, a Doua venire a Lui Iisus Hristos. Știința modernă românească e în confuzie, tace. Mariajul ei se pregătește de jos, dar ea încă nu știe….

De la „Centrul românesc de Știință și Cultură”.
Victor Deleu, 27.04.2017 

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook