TREAPTA SPRE ÎNVIERE 

Știind această realitate,
Că moartea e o tragedie,
Venit-a Dumnezeu din ceruri
Să ne aducă bucurie.

De când i-a mântuit pe oameni
Vărsându-ȘI sângele pe Cruce,
Acel ce Îi primește Jertfa,
Murind, în Raiul Său se duce.

Deci lupta noastră, dragi prieteni,
Aceasta trebuie să fie:
Să dobândim credință tare
În Dumnezeu și-‘n veșnicie.

În moartea celor dragi, creștinul
Nu e lipsit de mângâiere,
Căci moartea nu-i decât o treaptă
Spre minunata Înviere!

Deci vă întreb: ce rost mai are
Să stăm în brațele tristeții,
Când și acum și după moarte
Ne-așteaptă bucuria vieții?

În fiecare zi ce trece
Să fie viața noastră plină
De așteptarea Învierii
Și-a vieții care o să vină!

Pe cei ce au trecut prin vămi
Și au intrat în veșnicie,
În loc să-i plângem cu amar,
Să-i fericim cu bucurie!

Ei au ajuns deja, noi nu…
Deci dacă vrem ca să-i urmăm,
Pe scara cea cu multe trepte
A pocăinței, să urcăm!

Iar când cu harul lui Hristos
Vom dobândi și noi cununa,
Din multele tristeți de-acum
Nu vom mai pătimi nici una!
amin

Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook