IZBĂVITOAREA NOASTRĂ
Văzându-mi viața spre amurg,
Preasfântă Născătoare,
Atâtea lacrimi grele-mi curg,
Că inima mă doare…
Căci n-am crezut că-‘n viața mea
Voi săvârși păcate,
Dar a trecut deja din ea
Mai mult de jumătate…
De fapte rele n-am fugit,
Cum mai demult crezusem,
Nici bine eu n-am săvârșit,
Cum pe la sfinți văzusem…
Din câte-aș vrea, puține pot,
Căci slabă mi-e puterea,
Ba deseori îmi pierd de tot
Intenția și vrerea!
M-apucă întristare grea,
Căci nu-‘nțeleg ce vină
Am eu că firea mea cea rea,
Păcatului se-‘nclină…
Cu disperarea neputinței
Complete și totale,
Din fărmiturile credinței,
Eu te implor cu jale:
Grăbește-te, Măicuță Sfântă,
De serafimi slăvită,
S-ajuți pe toți acei ce-ți cântă
Cu inimă smerită!
Cu untdelemn de har din Duh
Ne fii vindecătoare,
De îngeri negri din văzduh
Ne fii izbăvitoare!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook