Cine ne fură simbolurile? Cine încearcă să ne fure Istoria și Idealurile?
Crucea purtată de tinerii de pe ambele maluri ale Prutului pe umerii lor, în „Drumul Crucii” din 1992 a fost furată din Piața Universității. Un act de o agresiune simbolică antiromânească extrem de grav, petrecut la vedere, în cea mai vizibilă zonă a Bucureștiului. Un gest sfidător la adresa tuturor românilor.
Urmele lăsate de tălpile sângerânde ale celor care-au purtat sute de kilometri această Cruce în urmă cu 25 de ani nu vor putea însă a fi șterse, s-au înfipt prea adânc în pământul sfânt al Țării. Ele sunt mărturisirea unei întregi generații care a afirmat cu tărie lupta pentru reunirea teritoriilor răpite cu Țara Mamă, o generație anticomunistă, ancorată adânc în marile idealuri naționale.
Fotografiile sunt de pe blogul lui Victor Roncea, unul dintre tinerii implicați în desfășurarea acestui marș istoric.
Drumul Crucii din 1992 pentru unirea teritoriilor românești ocupate de sovietici cu Țara Mamă, cel mai lung marș civil din Istoria României. Un drum parcurs pe jos de la Chișinău (Piața Ștefan cel Mare) la București (Piața Universității) de către un grup de studenți de pe ambele maluri ale Prutului. Dincolo de puterea sentimentelor românești, din această acțiune mai străbate ceva: puterea organizatorică dovedită de tineretul român al acelor ani în condiții extrem de ostile: Ion Iliescu, cel care în urmă cu numai doi ani dăduse ordin ca studenții din Piața Universității să fie măcelăriți era încă președintele României, majoritatea ziarelor si televiziunea erau subordonate puterii, iar rețelele de socializare erau de domeniul sf. Cu toate acestea tinerii din Liga Studenților-Universitatea București, Mișcarea pentru România și Organizația Tineretului Creștin-Democrat s-au putut organiza impecabil pentru a putea duce această misiune până la capăt. Sute de mii de români i-au întâmpinat la intrarea în satele și orașele străbătute, pe tot traseul nu s-a petrecut niciun incident, ordinea și disciplina lungului marș a fost perfectă, toate acestea dându-i o solemnitate deosebită. Garnizoane militare i-au întâmpinat cu onoruri militare iar Patriarhul României le-a conferit organizatorilor Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție acordată laicilor; Armata și Biserica recunoscând astfel jertfa celor care le-au sângerat tălpile purtând Crucea Neamului sute de kilometri. Cred că noi toti avem de învățat din această pagină de istorie recentă. Credință, determinare, organizare, pe Linia Neamului.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook