Toamna
Înaltă sferă din inima pădurii,
ce se revarsă aspru peste vară,
brațele deschise şi înfrunzite,
oferă veşmântul pentru iarnă!
Pleacă păsările în pribegie,
copacii plătesc din bogăție,
soarele tânguie nemângâiat,
doar vântul rece e împărat!
În inima pădurii pleacă jivinele,
pământul le îngăduie pe toate,
pătrunde o rază de hibernare,
sufletu’ în dor de lumina apasă.
Nu-mi place ploaia cernita,
nici cenuşiul din cer coborât,
vreau chilimbarul frunzelor,
soarele ce prin ele m-a privit!
Izvorul ce raza odihneşte,
legănarea frunzelor gătite,
drumeț în parfum de amintiri,
chemari însuflețite primenite!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook