Vine ziua când deodată
Îți simți sufletul flămând,
Mistuit de-așa o foame
Cum n-ai mai simțit nicicând…

Și încerci să ți-o astâmperi,
Însă totu’-i în zadar,
Căci nu pâinea îți lipsește,
Ci dumnezeiescul har!

Dumnezeu, doar El e Hrana,
Flămânzim de Dumnezeu,
Căci a Lui suflare suntem
Și spre El tânjim mereu.

Și cum trupul fără pâine
Se topește, că-i pământ,
Sufletul se ofilește
Fără Duhul Cel Preasfânt!

Haideți fraților, să-L cerem
De la Tatăl pe Hristos,
Pâinea vieții ce coboară
Până la Altare, jos!

Și mâncând această Pâine
Care nu-i de pe pământ,
Carnea trupurilor noastre
Să se umple de Duh Sfânt,

Să devină străvezie
De la harul cel din ea
Și-‘n sfârșit să se termine
Foamea duhului cea rea!
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns