Părintele Serafim Rose: Viața de azi

 Căutarea realităţii este o sarcină periculoasă. Probabil că aţi auzit cu toţii relatări despre tineri ai vremurilor noastre, de căutători care “s-au distrus” încercând să găsească realitatea, au murit prematur sau au fost taraţi într-o existentă întunecoasă, rămânând doar cu o fărâmă din potenţialul minţii şi al sufletului lor.

Există o mare tentaţie a vremii de azi,cum ar fi religiile în care orgoliul ( mândria) este dezvoltat la maxim, renunţându-se la Hristos şi pacainta. Poate însă fi ceva bun fără de pocăinţă şi Hristos, cel care ne dă în dar mântuirea ? Poate oare fi un suflet curat după ani de păcate grele fără de pocăinţă şi rugăciune lăuntrică de regret faţă de păcate grele ?

E frumos să stai şi să gândeşti la ceva pozitiv, dar ce ne facem cu sufletul greu şi murdar cu păcate? Cât va rezista o bucurie, un gând bun într-o asemenea inima, preaplina cu mizerii şi nenorociri ? Vedeţi insalaciunea diavolului ? Numai minţi slabe poate înşela. O minte bună va gândi bine şi nu va fi obiect de îndrăcire.O minte bună, care are un fundament bun, trainic, nici o înşelare nu poate să o dărâme. Nici extratereştrii, nici alte secte, nici muzica satanică, nici viaţa pervertită, bazată pe consumerism.

–Întrebare: Seara trecută aţi vorbit despre Apocalipsă. Aţi putea să ne faceţi un rezumat?

Răspuns: Am analizat evenimentele care au loc astăzi ca pe semne ale sfârşitului și am vorbit

despre atitudinea creştină pe care trebuie să o avem faţă de sfârşit.

Nu trebuie să calculăm anii sau cine este „Împăratului Sudului” sau „Împăratul Nordului” şi aşa mai departe, ci trebuie să mergem mult mai adânc.

Toţi Apostolii au scris în Epistolele lor că, pentru pregătirea personală şi mai întâi de toate pentru cea duhovnicească, este necesar să ne gândim că Hristos este aproape.

Dacă ne aflam în această stare de aşteptare a lui Hristos Cel ce vine la noi în sens duhovnicesc – fie în sufletele noastre prin har, fie în momentul morţii noastre – atunci problema legată de momentul venirii sale fizice pe acest pământ, la sfârşitul lumii, nu ne va mai tulbura în aşa măsură încât să urmăm vreo nouă sectă, care se duce să aştepte ziua pe vârf de munte.

Nu ştim ziua, nici ceasul; primordială este pregătirea duhovnicească.

Vremurile noastre sunt, oricum, atât de pline de ceea ce putem numi evenimente „apocaliptice”, încât trebuie să ţinem seama de ele.

Domnul nostru spune că, deşi nu ştim ziua, nici ceasul, trebuie să luăm exemplu de la sicomor căci, atunci când frunzele lui sunt verzi, ştim că vara este aproape.

În acelaşi fel, când toate aceste lucruri încep să se întâmple – când devine posibil să existe un singur guvern mondial, când Evanghelia este predicata la toate popoarele, când apar atâtea curente spirituale care sunt evident înşelătoare – sunt semne clare că ceva foarte important este gata să se întâmple şi că este foarte probabil să fie în legătură cu sfârşitul lumii.

Ca să fim pregătiţi duhovniceşte, este foarte instructiv pentru noi să citim mărturiile despre ce li se întâmplă oamenilor în închisorile comuniste. Asemenea relatări ne arată că, indiferent ce se poate întâmpla – chiar dacă suntem sub însuşi antihrist şi ne aflăm într-o închisoare, putem supravieţui deoarece îl avem pe Hristos.

Vieţile mucenicilor au fost dintotdeauna o sursă de instruire şi zidire, şi chiar astăzi sunt oameni martirizaţi, de la care putem învăţa.*

*Ieromonah SERAFIM ROŞE, “DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU ÎN INIMA OMULUI” Asociația filantropica medicală creştină CHRISTIANA, Bucureşti, 1996, pa. 24-25