PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE – partea a treia

  În partea a doua a acestui colaj de învățături am vorbit despre obligativitatea cunoașterii poruncilor dumnezeiești, care are drept consecință cunoașterea propriilor păcate, adică a încălcărilor de porunci. Vreau să mă refer în limita timpului disponibil la păcatele cele mai grave care se comit în zilele noastre, deoarece am văzut că lumea nu este suficient de conștientă de gravitatea lor, prin urmare NU SE POCĂIEȘTE CUM TREBUIE pentru aceste păcate.

 1. AVORTUL

  Este numit și “pruncucidere”, adică UCIDERE DE PRUNC. Datorită faptului că ființa omenească ce se dezvoltă în pântecele mamei nu se vede cu ochiul liber, multe mame au avortat cu ușurință, folosind expresia “întreruperii de sarcină”. Aceste femei au considerat, iar unele, din păcate, ÎNCĂ MAI CONSIDERĂ că au îndepărtat din trupurile lor doar o bucată de carne, un fel de “ceva”, în nici un caz un “cineva”.. La spovedanii se vorbește despre păcatul acesta cu o totală plictiseală.. Nu se văd lacrimi, nu se văd inimi sfâșiate de durere.. Iar atunci când unele din aceste femei înțeleg monstruozitatea faptelor comise, ele se scuză, dând vina pe “vremurile în care se trăia” în perioada avorturilor, sau pe lipsa de maturitate a tinereții..

Iubite doamne, trebuie să înțelegeți un lucru important: după sinceritatea pe care o arătați înaintea lui Dumnezeu, veți lua și iertare de la El! Un astfel de păcat nu are scuză niciodată, pentru că ORICÂT DE GRELE AR FI VREMURILE, O MAMĂ ESTE DATOARE SĂ SE SACRIFICE PÂNĂ LA MOARTE PENTRU PRUNCII EI! Nu de scuze este nevoie acum, ci de severitate față de propriile voastre persoane, pentru că scrie Sfântul apostol Pavel: “DACĂ V-AȚI JUDECA PE VOI ÎNȘIVĂ, NU AȚI MAI FI JUDECAȚI”. Cu cât îl vede Dumnezeu pe om mai necruțător și mai acuzator față de el însuși, cu atât El Se arată mai îngăduitor!

Pe de altă parte, pe cine putem să dăm vina când noi înșine ne facem fel și fel de planuri, “amânând” problema copiilor pe mai târziu? Apare copilul “nedorit” și îl “dăm afară”, apoi ne scuzăm că erau vremuri grele.. Nu ține. Trebuie să acceptăm orice nouă sarcină ca fiind încă un dar de la Dumnezeu, trimis spre mângâiere și spre ajutor. Creatorul hotărăște traseul vieții familiilor noastre, nu noi înșine.

O ultimă precizare în legătură cu avortul: în ultimul timp medicii obstetricieni sfătuiesc din ce în ce mai multe mame să avorteze, mai ales atunci când este vorba despre sarcini târzii, ale unor mame de vârste destul de înaintate. În urma unor analize specifice, medicii comunică acestor mame riscurile ridicate ale nașterii unor copii cu handicapuri grave. Astfel se sugerează “întreruperea” de sarcină, adică uciderea acestor făpturi nevinovate.. Medicina își depășește cu mult atribuțiile, deoarece nu poți pretinde că urmărești binele mamei, ucigându-i pruncul! Să știți că indiferent ce vă sfătuiesc doctorii, Creatorul poruncește cu strășnicie: “SĂ NU UCIZI”! Înaintea scaunului de judecată al Domnului Iisus Hristos veți fi judecate ca niște criminale care și-au ucis pruncii, trimițându-i la întuneric, lipsiți fiind ei de lumina Botezului.. Toate mamele care s-au împotrivit “sfaturilor” acestor medici criminali au primit de la Dumnezeu în final prunci perfect sănătoși, ca răsplată pentru credința și pentru jertfelnicia lor. Deci.. nu vă lăsați intimidate, mamelor!

În privința celor care ați făcut deja avorturile, ce mai rămâne de făcut?.. Pocăință adevărată, cu lacrimi fără număr! Nici să cădeți în deznădejde nu este permis, pentru că Domnul Iisus Hristos “a luat asupra Sa păcatele noastre”, cum afirmă Sfânta Scriptură. Dar este necesar ca toată viața voastră să plângeți înaintea Domnului păcatul avorturilor. Recomand cu stăruință citirea de două-trei ori pe zi a psalmului 50, care spune: “Că fărădelegea mea eu o cunosc și PĂCATUL MEU ÎNAINTEA MEA ESTE PURUREA”. Seara înainte de culcare este bine să faceți douăsprezece metanii mari, spunând la fiecare dintre acestea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iartă-mă pentru că am ucis pruncul (sau pruncii) pe care mi i-ai trimis”!

Nu uitați că soții care au fost de acord cu soțiile lor pentru săvârșirea avorturilor au aceeași vină ca și ele. Deci aceleași canoane li se potrivesc și lor pe tot restul vieții.

Dumnezeu să vă învrednicească de darul lacrimilor de pocăință, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook