„Cartea Educației”
O așa carte, există! Și, dacă cititorul filistin de pe Facebook este deja cunoscut cu alte articole postate de mine (incompatibile cu cunoștințele lui „corecte”), el va trece pe alături nepăsător. Altul, cel mai înverșunat luptător pentru o educație bună, va căuta dovezi pentru a mă compromite, pentru a mă contracara din acest spațiu gigant (al lui!) de practică științifică a Educației. El, are convingeri solide. Autorul, nu este pedagog.
În „farmacia” Educației tradiționale intră un elefant? Greșit!! Era necesar. Uitați-vă singuri! Așa zisa „farmacie” a Educației actuale e în declin. Metodele ei practice, chiar cele mai dezvoltate, sunt destinate obținerii unui rezultat prognozat de politica dezvoltării sociale a omului (de exemplu, de tip PSD). Oricare direcție din Educația actuală e unilaterală. Adică, ea e consecventă, liniară și planară, 2D. Așadar, educația actuală e lipsită de spațialitate, volum, 3D.(!).
Dar, aceste cuvinte nu ajung la conștiința „specialiștilor în educație” deoarece „volumul necesar”, formulat de ei, deja e promovat, cred ei, și continuă să-l promoveze mereu. Se lucrează. Nedormind nopți în șir, oameni foarte serioși scriu mii de pagini despre metodele Educației. Oare aici, mai este loc și pentru cei tratați ca material de expus educației lor? Exclus! Cum poate cineva „din stradă”, incompetent fiind în istoria de dezvoltare a Educației mondiale, să îndrăznească să formuleze o „carte” a Educației?
Poate!! Explic. Blocajul intelectual al „specialistului” (oricare) constă în a nu admite alte cunoștințe în capul lor, în afară de cele primite de la școală. Dar, un astfel de fenomen poate fi depășit. Având un spate solid, cu sute de articole postate pe Facebook pe tema Educației, am colectat o multitudine de aprecieri, de la nota bine și până la rău. Așa, am putut să-mi formulez un Aparat Explicativ destul de flexibil pentru al pune pe oricare oponent într-o relație de respect și bună voință de a intra în spațiul educativ real, 3D. Bineînțeles, dacă doritorul de a fi oponent în afară de Știință (fie ea practicată de decenii) admite alături Credința în rațiune, posibilitatea de a vedea lumea mai larg decât acea „lume” prezentă în mentalitatea omului actual, de acum.
Asta nu înseamnă că cineva vrea să-i constrângă pe pedagogii aflați în spațiile lor comode, calde sau reci, la o schimbare. Nimic din cele vechi nu se dărâmă. Continuați la fel, Doamnelor și Domnilor! Nu se distruge nimic. Numai se completează, se întregește, se împlinește. Întinderea planului educativ, 2D, se spațializează în 3D! Depresia oamenilor educați în stilul „modern”, ar putea ceda acestor presiuni. Fiecare om obține o direcție nouă spre „izbăvire”, modificare a formelor de gândire. Pentru aceasta nu e nevoie de medicamente sau „ore de psihoterapie”. Ca alternativă, se propune o lectură: Cartea Educației.
1.Credința în rațiune
Ceea ce știm și ceea în ce credem cu adevărat, e practică. Adevărul este o practică confirmată. Dar, asta e fizică. În cunoașterea științifică, credința în rațiune (cred=știu) e tratată ca locală, de aici. Formularea cunoașterii științifice, ca generalizare, se stopează la acumularea cunoștințelor primite de la un experiment la altul. Nu poți ști tot, cunoaște tot, acumula tot. Crezi în cărturari. Așa, omul cunoaște universul, pas cu pas, în straturi subțiri, 2D. Aceste straturi se colectează, se depozitează conform ordinii venirii lor și se crede că acesta e „volumul”, 3D, al cunoașterii adevărate. Fals!
Doar și numai, prin fizica cuantică se poate explica ce se petrece cu această lume. În special, în societate. Relația, 0, legământul dintre cunoștințele planare, straturile subțiri, 1-1, nu este folosită. Aici, în centru, 0, se află izvorul spațialității gândirii umane și a cunoașterii. Era nevoie de un intelect, centru , 0, al gândirii, necesar pentru a unu cele două planuri (sau mai multe), straturi ale cunoașterii, 1-0-1. Toate științele noi apar la granița a două științe mai vechi, deja formulate, 1-1. „Cartea Educației”, la fel. Ea e aici, între educația contradictorie (actuală) și cea complementară.
Acel intelect, 0, dintre cele două părți, 1-1, intelect căutător de adevăr, este (a fost) mereu prezent. Dar, numai la nivel se senzație, simț, intuiție. E nevoie de luat act de prezența lui și de al „vizualiza” ca intelect rațional, sentiment maturizat. Apoi, de al conștientiza și posta la locul lui firesc. Iar asta, e practică și credință în rațiune. Acest intelect, 0, relație a tuturor lucrurilor știute, e o relație universală care trece de la rațiune practicată la credință. Prin încredere în practică și deci prin credință în rațiune, se trece la altă practică, cea irațională, așteptată. Adică, se trece la credința irațională, la ipoteza în posibilitatea întâmplării. Apoi, se trece și mai departe, la credința în divinitate, credință irațională în zei, Religie. (Schema credinței: 1. în rațiune; 2. în ipoteză; 3. în divinitate.)
Astfel, ajungem la concluzia că avem două forme, 1-1, ale credinței: rațională-0-irațională. Aplicarea centrului, 0, e un intelect, o capacitate importantă de a formula relația universală dintre cuvinte, noțiuni, lucruri. Iar, fenomenul fizicii cuantice (mecanicii cuantice), ne deschide calea prin răspunsul la o simplă întrebare: Ce este electronul? Particulă materială sau undă energetică?
Prin Principul complementarității elaborat de savanți ( iar acest Principiu admite dualismul existenței substanței: electron – undă), nu putem refuza logicii generalizate în faptul că lumea spațială, 3D, e duală (materie-0-energie), iar aparatul lexicologic, folosit de români, tradițional e practicat unilateral, consecvent, liniar și planar, 2D. Însușirea cuvintelor duale ( împerecheate) e ocolită.
Lumea contemporană e dezvoltată suficient pentru a înțelege că explozia informațională aduce problema structurării cunoștințelor. Gândirea umanității nu mai încape pe suprafața subțire, 2D, a cunoașterii actuale, chiar dacă ea acoperă Pământul întreg.
Încă se mai crede că non-specialiștii în educație nu pot avea prea mult loc în domeniul Educației. La fel, ca și carnea din salamul de Sibiu. Numai „specialiștii” pot pune doza! Educația însă e un proces extern și intern, vizibil și invizibil. Partea ascunsă, aparține concret celui supus „educației”. Asta, e Cunoașterea de Sine. Numai că procesul merge separat, se face complementar, din interior, din dorința trezirii, deșteptării. E un fenomen care nu totdeauna poate fi controlat la nivel rațional de din afară, din cauza viziunii unilaterale a Metodologiei actuale a educației.
Spațialitatea gândirii poate fi extinsă numai prin modificarea formelor de gândire. O relație unica și universală e posibil de formulat, numai, prin folosirea intelectului postat în centrul, 0, între două științe, două credințe, două persoane, electron și undă, autor și cititor, etc.
Înțelegând confuzia cititorului, menționez: problema primă a cititorului nu e „opinia autorului”. Sau statutul lui. El pare a tinde spre „specialist în Educație”. Autorul nu descrie păreri sau practici intelectuale proprii. Autorul descrie axiomele pe care cititorul, pe parcursul vieții sale le-a cunoscut deja, dar, le-a scăpat de sub al său control. La diferite momente ale vieții sale, cititorul le-a avut, le-a retrăit. Iată, numai acum, în această lectură, pas cu pas, axiomele se pot structura, manifesta ca o singură Știință integrată (ordinară-0-axiomatică). Știința e binară și ea, ordinară și extraordinară, ca și starea electronului din mecanica cuantică, materie-0-undă.
Axioma nu este o părere de „specialitate”. Aici, e potrivită alegoria poveștii despre „regele gol”. Cititorul, dacă dorește, poate ridica ochii, privi, ieși afară din husa sa comodă. Bineînțeles, dacă nu e îndoctrinat în cunoștințe unilaterale strict divizate: ori numai materialism; ori numai idealism. Iar dacă, nu poate… Nu! Oricum „Regele e gol!” , chiar dacă după ochelarii roz ai oponentului poate să apară dezacordul, starea de febră sau… de convulsie (cel obsedat de lucruri secunde, pâine și distracție (abuziv, 1-1, pâine-distracție; în loc de echilibru, 1-0-1, pâine-0-distracție)).
În așa mod, biorezonanța, 0, corpului uman în contact cu alți oameni și natura e legată de intelect, de capacitatea sa de ași controla limbajul, instrumentul lexicologic al cunoașterii adecvate a spațiului tridimensional.
„Educația ne deosebește, iar natura ne aseamănă.”(Confucius) Care natură, domnilor? Omul, deja, de mai mult timp nu mai trăiește în natură. Pe lângă biologia sa animalică (naturală), omul e vaccinat de zeci de ori. Iar acesta, e semnul că intelectul lui stă de asupra naturii, o exploatează încălcând-ui liniar legile spațiale pe care liderii lui (omului) nu le-au înțeles complet.
Oare nu e clar că dacă se construiește o „civilizație” (o lume paralelă cu natura), asta înseamnă că în structura ei e important oricare element, oricare om. Elementele slabe din fundament, „crescute” doar prin diferențiere, sunt periculoase. Construcția e găurită. Terorismul e un fenomen normal. El, e generat de Educația actuală, contradictorie. Asemănarea prin diferențiere (educație specială) e o construcție cu centre arbitrare, alese, departe de centrul natural, 0, Sursa autentică a cunoașterii.
Asemănarea dintre oameni poate fi cunoscută numai prin complementaritate (comunicare, modificare, atracție, pace ), iar asta, de asemenea e Educație (Educația Complementară), partea invizibilă, lipsă pentru echilibrul social „căutat”. Materia adevărată, e tridimensională, atât prin existența sa biologică, cât și prin structura atomului: electron-0-proton. În această rațiune nu poți să nu crezi.
Așadar contradicția activă fiind, are partea sa contrapusă pasiv, Complementaritatea. Limbajul folosit, ar trebui s-o reflecte corect: activ-0-pasiv; contradicție-0-complementaritate.
2.Cumpăna
Lumea se schimbă repede. Iată, apa din casă nu mai este adusă cu cumpăna, ca pe timpuri. Tineretul nici nu-și mai închipuie ce importanță avea mersul fetelor tinere la izvor purtând cu ele două găleți curate, frumoase, puse pe o cumpănă încrustată cu artistism pentru a sublinia acest fenomen. Ieșirea în lume. Modul de a folosi cumpăna era observat ușor și învățat unul de la altul. Echilibrul păstrat garanta destinația apei și se numea, abilitate, Educație.
O cumpănă asemănătoare nu se va găsi în politica de astăzi. Cele două grupări de partide, agățate de gâtul poporului, centru al cumpănii, pare că nu au scopul de a păstra bogățiile țării, de a le înmulți, ci, de a le vărsa. Cei 28 de ani de conducere „democratică” a adus România la căutarea forței de muncă peste hotare. În aceiași perioadă de timp, 20% din populație au părăsit România. Pare că România a suferit un război asemănător cu războiul civil din Siria.
Exemplul echilibrului prin cumpănă e destul de grăitor, alegoric. Găleata „aleasă” și pusă în față poporului, balansând în dreapta și stânga, nu are treabă cu poporul decât de a fi susținută. Iar ceea ce curge pe jos, e bucuria ei. Totdeauna se vor găsi dovezi pentru a se justifica. Ca exemplu: „calcă strâmb, Dorel”, „forțele oculte”, „statul paralel”, etc. Așa, pășește poporul! Gândirea poporului „educat” e fixată la contradicție, la dezechilibrul așteptat ca normalitate (echilibrarea? – imposibilă!). Cealaltă găleată, din spate, chiar de conține un partid al „salvării” naționale, USR, nu poate face nimic. Iar capul și ochii poporului este astupat cu o năframă roșie de promisiuni și de o manipulare televizată nemaivăzută. Nimeni nu poate „salva România”, dacă nu scoate năframa roșie de pe capul poporului, credința în promisiuni, o mentalitate veche, comunistă. Acesta e rezultatul Educației greșite, unilaterale, contradictorii. Rădăcinile ei sunt prea adânci pentru a crea un echilibru social decent.
Ce avem între două maluri de râu? Între om și natură? Între doi oameni? Între Tatăl ceresc și Fiul Lui?
Avem o relație universală: o apă, un spirit, un intelect, un Duh Sfânt. Formula matematică e: 1-0-1. E o cumpănă. Centrul, 0, a celor două unități determină armonia, raportul creativ sau distructiv dintre ele. Axa dată, 0, reprezintă Sursa cunoașterii.
Ceea ce explică Cartea Educației, la nivel calitativ, e în faptul că integritatea educației ar trebui formată pe Principiul binar. Educația are față și spate. Ea este contradictorie și complementară.
Educația „Omului nou”, atât de mult rumegată de comuniști, ar fi trebuit să aibă o cumpănă și ea, o măsură, 1-0-1.
(Educație Contradictorie)-0-(Educație Complementară).
Dar, dacă cuvântul „contradicție”, luptă, revoluție, schimbare, respingere, ură, etc., e folosit oriunde și e feștelit de până la oase, 1-0….. Apoi, noțiunea de complementaritate, pace, comunicare, modificare, atracție, iubire, etc., nu se pronunță decât din când în când, …0-1. Doar, dacă se face vre-o emisiune TV pe tema religiei. Astfel, Educația de la școală e numai contradictorie, activă, materialistă. Centrele, 0, ale celor două intenții (la temele de școală și la temele de religie) de a crea un echilibru adecvat nu se întâlnesc la nivelul de rațiune. Se trăiește irațional. Ideea folosirii cumpănii, 1-0-1, este „uitată”: contradicție-0-complementaritate.
Așa și partidele: conduc acele partide care sunt contradictorii poporului, 1-0…. Uniunea Salvați România manifestă o poziție pasivă, numai complementară,…-1. Lipsită de Sursa cunoașterii raționale, 0, ea e incapabilă de a scoate de pe ochii românilor năframa PSD, „scufița roșie”.
Această situație nu poate să continue veșnic. Iar sosirea la putere a altui partid în locul PSD, „cu forțe noi”, el ar schimba puține din motivele practicii active, a PSD, de sabotare a reformelor propuse de „alții”. Manifestarea „noii clase politice” va fi la fel, ca și Educația din școala de astăzi.
3.Ce avem de făcut?
Depresia (30% din populație) în care se află România poate fi „lecuită”. Numai că metodele propuse aici sunt complementare, indirecte. Metodele directe, se formulează pe baza unui vocabular științific activ, unilateral și deci polarizat. Alegoric vorbind, pacientul este învățat de psihologi să se apuce de urechea stângă cu mâna dreaptă. „Merge și așa!” Iar specialiștii din psihoterapia modernă demonstrează că oricare om are deja dereglări psihice deviate de la „normalitate”. E suficient să treci pe la ei, pentru „testare”. Astfel, în știința socială totul e relativ. Iar normalitatea („autenticitate”) o determină el, specialistul (politicul).
Asta ne convinge încă odată, în plus, că între direct și indirect, contradicție și complementaritate, respingere și atracție, ură și iubire, există un segment de cunoștințe importante, „pierdute” (-0-). Biorezonanța dintre ființe, la nivel de rațiune, se garantează de intelect, o capacitate specială căpătată de om prin munca sa creativă, prin auto educație, complementaritate.
Cunoștințele noi aduc starea de înțelegere a situației globale a omului, atât la nivelul general, cât și la cel concret, particular. România e la răscruce. Drumul ales nu mai poate fi cel de stânga. Iar pentru a merge înainte e nevoie de viziunea tuturor căilor de deșteptare. Ideologia antică, „Capul plecat sabia nu-l taie”, nu mai merge. Iar schimbarea ei cu altă expresie „# REZIST”, e aceiași. Rezită! Ei și ce? Nu te ascultă nimeni.
Intelectualitatea românească e în datorie mare față de țărănime. Lipsa legăturii inteligente (-0-) dintre aceste două pături sociale e la vedre. Se știe: Educația nu se termină la școală. Ea e eternă, cere contemplare zilnică.
Există un spațiu vast, non activat intelectual de relații umane aflate în domeniul de activitate al Religiei. Zeci de mii de enoriași se întrunesc frecvent, serbează zilele religioase în speranța că Dumnezeu le va auzi ruga. Asta se face în gol. E o împăcare irațională cu situația politică deplorabilă („Asta e!”), fără a primi un efect educativ rațional. Dar, Dumnezeu nu e surd, dacă este tratat cu rațiune. Legământul celor două credințe, credință irațională în zeu și cea rațională, credința în rațiune, va trebui să se efectueze, să se împlinească: rațional-0-irațional, știință-0-religie. (Poate, undeva acest „legământ nou” e prezis în Biblie….) Acest spațiu gol, -0-, va trebui umplut cu o relație oarecare. Iar rândurile intelectualității totdeauna au fost înnoite cu cadre bune, venite din rândurile țărănimii inteligente.
Noul intelect, 0, apărut la granița celor două forme de credință, va genera și o știință axiomatică unde cumpăna, 1-0-1, va fi tratată ca „cheie a cunoașterii”. Se vor găsi și pasajele Biblice în care Iisus vorbește de refuzul cărturarilor de a promova aceste chei. Cărturarii, „le ascund”. Acest adevăr e valabil și astăzi. E foarte greu de acceptat că extinderea gândirii poate fi de la, 0, de la prima Sursa a cunoașterii, de la care a sorbit și Iisus. Oricum, cuvântul apare de la Unitate, 1-0-1. Fie acea unitate, reprezintă o ființă personală sau impersonală: Tată-0-Fiu, Om-0-om; deștept -0-prost; bogat-0-sărac…
Aceste echilibre, 1-0-1, odată însușite, nu mai pot fi neglijate. Ele sunt celule vii ale cunoașterii. Prin forța armelor de foc ele nu mai pot fi oprite. Teama pentru trup, nu mai lucrează. Terorismul e cea mai frecventă dovadă. În condițiile exploziei informaționale, trupul nu mai are valoare. Oamenii se sinucid. Pe piscurile cunoașterii intuitive apare intelectul rațional, necesitatea de a se promova adecvat ființei născute prin Creator (Trăim numai odată!). E nevoie de o apreciere intelectuală a armoniei, echilibrului, măsurii, iubirii. Asta e Puterea! Omul, nu este numai un trup fiziologic bolnav, fizic și mintal. Valoarea lui reală e alta, intelectuală. Sănătatea, vine de aici.
Creierul înghețat, împietrit în cantitatea enormă de cunoștințe însușite la școală, nu totdeauna poate accepta acest început prim, 0, montat între materialism și idealism (materialism-0-idealism). Se crede, că ceea ce nu e dat la școală nu există nici în natură. De aceea, Iisus spune: „Lăsați copiii să vină la mine!” Așa e! Cunoașterea nu se începe de la știință, ci de la religie. Iar religia ne dă axioma: 1-0-1. Știința e numai o particularitate a cunoașterii relative (derivata: cunoaștere-0-știință, se reflectă din triada-portal: general-0-particular).
Un creier dezghețat, e un creier treaz, deșteptat. Motivul, la nivel irațional, a fost simțit de români și acceptat demult. Imnul „Deșteaptă-te române!” a încă valid. A rămas numai un singur pas până la atingerea nivelului rațional al conceptului formulat, al deșteptării.
4.Cartea Educației – Cartea Creației
Cartea Educației, e o carte generală a intelectualității oricărui om liber și independent. Astfel, ea (Cartea Educației) va trebui promovată, la fel de frecvent ca și Cartea Creației (Cartea Creației face parte din Cabala, o știință specială a spiritualității evreiești). În comparație cu Cartea Creației, Cartea Educației e o carte accesibilă tuturora. Ea trebuie să devină populară. Asta e auto creația (auto educația) personală, dacă, dorința de a se auto educa e apărută din dorința de a fi adecvat universului etern. Adică, de a fi om autentic și nu copiator, plagiator de cunoștințe, secund. Dorința de a fi sincronizat cu universul se postează în centru celulei cunoașterii: 1-0-1, stânga-0-dreapta; particular-0-general; electron-0-undă; materie -0-energie; Cartea Creației-0-Cartea Educației.
Ambele cărți se reflectă în portalul-triadă: general-0-particular. Derivata lor e: spirit -0- intelect. Cartea Creației, însă, e destinată creației spiritualității omului religios. Iar, între spirit și intelect (spirit-0-intelect) există un segment de cunoștințe „pierdute”. Anume ele, sunt promovate în „Cartea Educației”.
Astfel, intelectul poate fi cercetat separat de spiritualitate. Științific! Iar omul simplu, poate fi pregătit pentru o viață lungă, fără antagonism și jertfe inutile umane. Nu trupul duce răspuns față de gândirea promovată unilateral, dezechilibrat, contradictoriu, ci sistemul educativ defectat prin tradiție, non împlinit.
Spre deosebire de Cartea Educației, Cartea Creației, particulară fiind, e una specială. Ea, e destinată oamenilor puternici pentru a conviețui într-o lume păgână, sălbatică. Iar lumea „modernă”, încă mai are suficiente motive de a fi clasificată astfel, defectă. Se are în vedere, crimele, corupția, goana înarmării, atacurile armate, terorismul.
Lumea se schimă. Pentru a domoli uimirea cititorului la apariția întrebării firești, cum de a fost posibil ca Cartea Educației să apară anume la români, un popor cu o istorie comparativ nu prea lungă de la formarea Statului român, va trebui de spus următoarele.
Structura limbii ebraice a fost formată timp de 40 ani, în pustiul Saharei. Atunci, când viitorul popor israelian fugea din robia Egiptului. Limba română însă sa format de la început prin calitatea sa structurală, 1-0-1, asemănătoare cu cea ebraică. Asta sa întâmplat chiar de la început, când limbajul folosit se numea dacic datorită structurii ținutului (naturii firești) pe care s-a constituit poporul dac.
Faptul că în limba română există o mulțime de cuvinte „împrumutate” n-o coboară, ci o ridică de asupra altor limbi („limbă născută, nu făcută”). Limba României e o limbă deschisă influenței altor cuvinte, iar toate ele sunt supuse aceleiași măsuri de calibrare, simetria: 1-0-1. Calitatea limbii vorbite, 1-0-1, sa păstrat la același nivel, simetrică, pașnică, pasivă, constantă.
Tot aici, din motive lesne de înțeles, simetria cuvintelor perechi folosită abundent e aducătoare de trăncăneală (dodonism) fără de rost, indiferență și lenevie, de până la prostie națională. Fiind un popor mai numeros ca evreii, românii și-au păstrat teritoriul său, dar ei nu și-au formulat la nivel rațional capacitatea de a se integra în comuniuni trainice. Legământul rațional (rațional!), -0-, dintre spiritualitate și intelect încă mai lipsește.
Complementaritatea fizică, biologică și lingvistică nu e suficientă pentru a forma o societate perfectă. E nevoie de Saltul cunoștinței. De acest salt, au nevoie și evreii moderni, deoarece trăind printre popoarele cu limbi polarizate, limbajul lor și gândirea lor, au fost grav „infectate”. Israelul e în război… Lumea viitorului nu va putea fi condusă prin teamă sau hâtrenie, ci prin iubire și răbdare, Credință în rațiune. Adică, prin rațiunea pe care o căutăm în relația universală de legământ cu Creatorul. Sau, deloc!
Ambele cărți, Cartea Educației și Cartea Creației, formează un echilibru psihic universal necesar omului modern. Oamenii deosebiți după culoare, limbă și istorie, vor trebui să accepte un singur început, 0. Iar el nu e mistic, chiar dacă locul misticismului e încântător și liber. Începutul, 0, apare din structura spațiului, 3D, în care trăim. Așa, existența altor spații, Universuri și Lumi, rămâne de studiat fără a accepta iluzia că unii dintre noi ar putea trăi și pe acolo, pe alte planete, devastând Planeta pe care trăim.
Dacă evreii ș-au pierdut țara pentru o perioadă lungă, de mii de ani, și și-au recuperat-o numai în secolul XX, apoi și românii, dacă vor să creeze un Stat puternic, au de recuperat identitatea sa națională și țara sa, cu numele de Dacia. Acesta, ar trebui să fie începutul firesc, 0, dacic al mentalității românilor contemporani. Asta, așa și este, chiar dacă faptic la școală se mai învață că „Noi de la Râm de tragem!” Adică de la unitatea 1, în copie, și nu de la cifra 0, de la autenticitate.
Fiind două popoare perechi, israelian și români, prin spiritualitate, una – inițiată de Abraam, alta – de Zamolxe, ambele (popoare) se deosebesc una de alta. Primul, e dotat cu o particularitate specială a intelectului național. Acest popor e unit. Altul – prin starea general dispersată a intelectului românesc.
Dispersată. Astfel, se prezintă starea generală a românilor pe tot parcursul de dezvoltare istorică. A fost un motiv în plus de a fi subjugați de alte popoare. Astăzi politica internațională de drept al omului, garantează independența popoarelor, dar separatismul format sub acest drept, duce la corozie, la destabilizarea „democratică” a păcii. De aici, ar trebui, ca armonia popoarelor lumii în viitor să nu se facă separând destine, un popor de alt popor, ci prin cultivarea relației universale dinte popoare prin un intelect generalizat, bazat pe structura cunoașterii, 1-0-1. Cunoașterea a două limbi. Una polarizată, activă, și alata simetrică, pasivă, garantează un echilibrul social conștientizat. Separatismul însă, e necesar elitelor. Omul de rând, la piață de desfacere, oricum prin naștere e polilingv.
Iar românii, răspândiți prin lume, vor trebui să se întoarcă la vetrele lor, ACASĂ, deoarece relațiile morale ale popoarelor bogate și „civilizate”, cu limbi prea polarizate, devin din ce în ce mai „apocaliptice”.
Citirea cărților menționate mai sus, oricât de puțin înțelese, va forma intelectul autentic, fie și mic, slab dezvoltat, dar armonizat, co-legat cu Mamă – natura, Universul, divinitatea. Problema de „a avea” sau de „a fi”, devine secundă. Omul deșteptat deja e o persoană autentică, ajunsă la perfecțiune. El e liber în gândire, independent în fapte și responsabil de lumea sa – lume a tuturora. Toate acestea nu se cumpără, nu se dăruiesc prin oameni, ci se obțin prin Credința în rațiune.
– Ce avem de făcut?
– De însușit „cheile cunoașterii”.
Victor Deleu, 07.05. 2018
P.S. Expediem!
Expediem „Cartea Educației”! La cerere.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook