Toamnă
Clipele cresc din răsărituri spre apus,
o veşnicie ce se naşte peste alb,
în piatra vieții o undă tremurândă,
un cuvânt ce râmâne încrustat în prag.
Un mugur firav al viței-de-vie
adună în culoare atâta parfum,
îmi e necesară o toamnă peste primăvară,
să cuprind senzorial al său drum.
Trăiri pătruns-au prin retină în adânc,
în timp şi culoare în schimbare,
spontană este clipa ce nu moare
şi drumul ce-n adânc are suflare.
Eugenia Bucur, 25.09.2018
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook