Originea tradiţiei de a sufla în lumânări la ziua de naştere

Una dintre versiunile cele mai cunoscute ne conduce la secolul al XVIII-lea în Germania. La acel moment, era un lucru obişnuit în cadrul festivalului intitulat “Kinderfest”: pe dulcele copilului sărbătorit erau puse două lumânări, una pentru a reprezenta lumina vieţii sale iar cealaltă care simboliza anii următori. Flacăra trebuia să fie prezentă pe tot parcursul zilei, iar dacă lumânarea se consuma era înlocuită cu alta. La sfârşitul zilei se stingea cu o suflare. Se credea că prin fumul care ieşea din lumânările stinse se transmitea lui Dumnezeu dorinţa la care ne gândim că avem dreptul să o cerem şi să fie îndeplinită de ziua noastră. În funcţie de această tradiţie, în prezent se pune un număr greşit de lumânări pe tort: una pentru fiecare an împlinit. Cu toate acestea, Germania nu este singura posibilă origine a lumânărilor pe tort pentru sărbătorirea zilei de naştere. O altă versiune ne conduce în Grecia antică. În acele timpuri se ofereau zeiţei Lunii, Artemis, dulciuri cu formă rotundă cu lumânări pe ele. Aceste mesaje reprezentau ciclul lunar complet şi focul lumânărilor se stingea dintr-o suflare, pentru ca fumul care ieşea să ajungă la divinitate, purtând cu el dorinţele muritorilor. Integral pe Epoch Times /foto: pixabay.com

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook