BIOPOLITICA lui Eminescu – terapie pentru ţară

• 15 IANUARIE – zi cu …„sărbătoare-şablon”, în plan cultural şi ideologic.
• Despre uriaşul GÂNDITOR POLITIC al Naţiei Române, nimic! Doar Mihail Eminescu poetul, poetul, poetul, poetul…
• După apariţia perfidei Legi 217/2015 pentru incriminarea (penală!) a personalităţilor culturii române, chiar şi „sărbătoarea-şablon” a intrat în lichidare!
• Poporului român i se interzice – în continuarea directivelor regimului comunist – accesul la miezul operei politice a celui mai puternic creier şi celei mai strălucite minţi de român (conform unor evaluări interbelice).
• Acest „miez” este GÂNDIREA BIOPOLITICĂ. E fapt sesizat ştiinţific de medicul Gheorghe Vornica în teza sa de doctorat în Medicină (susţinută şi publicată, în 1942, la Cluj) – o lucrare căutată cu lumânarea de politrucii comunişti şi distrusă prin ardere.

Teribila teză de doctorat a fost reeditată în anul 2001 de către „Liga pentru Apărarea Adevărului Istoric” şi „Asociaţia Preşedinţilor Studenţimii Române 1920-1948” (Editura şi Tipografia „Crater” – ISBN 973 – 0 – 01079 – X), cu titlul „BIOPOLITICA EMINESCIANĂ”. Din acest volum, cu un tiraj foarte mic şi refuzat de Ministerul Culturii, aflăm că „îndrumătorul lucrării şi preşedintele comisiei a fost prof. dr. Iuliu Moldovan (1880-1966), titularul Institutului de Igienă al Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca”.

Considerată „teză de doctorat realmente genială”, ilustrul prof. dr. Iuliu Moldovan i-a editat lucrarea medicului Gh. Vornica, în cadrul Bibliotecii ASTRA, cu nr. 26/1942 (Sibiu), 113 pagini, sub titlul „Gândirea biopolitică a lui Eminescu”.

Asasinat după publicare

În postfaţa volumului postdecembrist, grupul de foşti deţinuţi politici ai ONG-urilor editoare precizează că „imediat după obţinerea titlului de doctor, în septembrie 1942, dr. Gh. Vornica a fost trimis pe front în linia I şi şi-a pierdut viaţa în condiţii necunoscute […] în cadrul operaţiunii întreprinse de generalul Ion Antonescu […] pentru asasinarea a 15.000 de intelectuali universitari prin misiuni periculoase scop în sine sau prin împuşcare din spate”.

În anul 1999, crezând că teroarea roşie împotriva intelectualilor români adevăraţi a încetat după Revoluţia anticomunistă din 1989, un medic, fost presedinte al Uniunii Nationale a Studentilor Creștini din România și reprezentant al „Ligii Apărării Adevărului Istoric”, s-a înscris cu o comunicare fulminantă la „Congresul Naţional de Istoria Medicinei”, convocat în oraşul Ipoteşti, jud. Botoşani. Surpriză, la fel de… roşie, ca şi regimul pcr: Comunicarea „Bio-politica eminesciană în teza de doctorat în Medicină din septembrie 1942 a lui Gh. Vornica” a fost stopată de protestele în stil securistic ale unor medici-universitari comuniști, pensionari, dovediţi apoi cu dosare de informatori la Securitate.

Ca ziarist de investigaţii la un mare cotidian, în 1999, m-am documentat pe viu asupra acestui eveniment anti-românesc, anti-naţional şi anti-ştiinţific, descoperind o acţiune premeditată împotriva gândirii biopolitice a lui Mihail Eminescu.

Liniile de forţă

În introducerea explicativă a reeditării din 2001 se punctează faptul că planul principal al tezei de doctorat, conceput de eroul dr. Gheorghe Vornica, a fost o radiografiere a operei politice eminesciene: „Autorul a extras texte din miile de articole publicate disparat în ziarul TIMPUL şi, însoţite de analize, le-a grupat pe probleme şi instituţii, astfel încât să constituie un întreg organic, cu utilitate de a putea fi consultat asemenea unui dicţionar enciclopedic.”

Potrivit analizelor şi observaţiilor medicului Gheorghe Vornica, GÂNDIREA BIOPOLITICĂ (aplicată de Mihail Eminescu asupra Neamului Românesc şi vieţii românilor) are următoarea structură şi linii de forţă: „Etno-geneza; Creşterea sănătoasă şi dezvoltarea firească a unui popor în serviciul omenirii; Progresia graduată prin individ, persoană, personalitate şi progresia graduată prin populaţie, popor, naţiune; Tradiţia; Neamul ca fiinţă colectivă, spirituală; Statul ca voinţă a Naţiunii; Instituţia Monarhică; Aristocraţia istorică; Ţărănimea, Clasa de mijloc; Armata Ţării; Biserica În România; Justiţia în România; Educaţia şi Învăţământul; Administraţia; limba românească; Sănătatea publică; Partidele Politce; Românii din afara graniţelor; Românii din Basarabia şi pericolul rusesc; Pătura superpusă exploatatoare; Determinismul geografic al României; Misiunea în Istorie a Românilor; Drumul Viitorului etc.”

Legile Neamului

Capitolul „BIOPOLITICA” ne dezvăluie, prin analiza dr. Gheorghe Vornica, ce realităţi a condensat Mihail Eminescu în această noţiune, regăsită direct sau indirect în mii de articole şi studii: „În scrisul său, Eminescu a propovăduit o organizare a statului român, întemeiat pe legile vieţii şi pe legile Neamului, expresie a naţionalismului său biologic şi biopolitic”.

Recitind teza dr. Gheorghe Vornica, acum, la realizarea documentarului pentru revista „CONŞTIINŢA”, am reuşit ca jurnalist creştin să constat un lucru extraordinar.  Între anii 1930-1940, savantul francez (catolic) dr. Alexis Carrel (Premiant Nobel) şi savantul român (ortodox) dr. Nicolae C. Paulescu (între 1910-1930) au demonstrat ştiinţific că există anumite legi ale vieţii care trebuie cunoscute şi respectate şi puse la baza oricărei construcţii socio-politice din structura unui stat, a unei comunităţi etnice, naţionale.

Mintea extraordinar de pătrunzăoare a lui Eminescu a intuit şi formulat aceste adevăruri (ştiinţifice) cu mai bine de jumătate de veac înaintea celor doi savanţi. Iată consemnarea dr. Gheorghe Vornica: „Pentru Eminescu, BIOPOLITICA este politica vieţii. A apărut ca o reacţiune împotriva politicii care NESOCOTEŞTE legile vieţii, care distruge legăturile fireşti ale omului cu natura şi cu familia, neagă existenţa comunităţilor naturale de viaţă, nesocoteşte tradiţia, nu se îngrijeşte de viitorul neamului, batjocoreşte diferenţele de rasă şi patrie, propovăduieşte egalizarea tuturor în numele cosmopolitismului şi umanitarismului.”

Neamul, în cadrul „BIOPOLITICII”, înseamnă (sintetizând formulările eminesciene”, conform unor observaţii stiintifice ale prof. dr. Iuliu Moldovan) „comunitatea de sânge, tradiţie, spaţiu, destin”. ,,Pentru noi, biopolitica înainte de a deveni universalistă vrea sporul numeric și calitativ al neamului, ocrotirea elitelor românești de azi, de mâine și de totdeauna, păstrarea și ameliorarea potențialului nostru biologic, o evoluție disciplinată de tradiție și credință străbună*, mai scria ilustrul profesor clujean în prestidigioasa revistă ,,Transilvania”, anul 68, nr.6/1937.

Instinctul de conservare

Capitolul „Organizarea politică” focusează un adevăr cutremurător pentru România partidelor de azi – partide rupte de realităţile naţiunii, de problemele comunităţii de destin şi de spaţiu: „Să reţinem (la Eminescu – n.r.) această minunată definiţie a artei politice, ştiinţă de a ne adapta naturii poporului şi de a-i asigura dezvoltarea firească. […] Legile şi instituţiile nu sunt decât acel instinct de conservare al popoarelor”.

În Capitolul „Monarhia ereditară” ne prezintă unul din stâlpii organizării statale româneşti – organizare bazată pe legităţile biopoliticii eminesciene: „Eminescu respinge republica. Monarhia ereditară este forma cea mai bună pentru conducerea statelor. Totdeauna, în istorie, monarhia a fost superioară republicii. Epocile de înflorire ale statelor coincid cu domnia unui monarh”.

Să constatăm şi noi, românii anului 2018, după fix 70 de ani de Republică Populară, Republică Socialistă şi Republică Constituţională (cacofonia e a republicanilor  comunişti de azi!), că România a ajuns într-o stare de decădere materială, economică şi morală fără comparaţie în Europa modernă a monarhiilor din Anglia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Suedia, Spania etc.

„Biserica naţională”

În Capitolul „Biserica”, dr. Gheorghe Vornica surprinde la Mihail Eminescu viziunea de veacuri a românilor creştini asupra unei instituţii caracterizată „azilul de mântuire naţională a tuturor fiilor neamului”. „Biserica românească este o biserică naţională” – afirmă dr. Gheorghe Vornica, potrivit gândirii biopolitice eminesciene. Din aceasta reiese un adevăr incomod pentru vecinii românilor (urmaşi direcţi ai slavilor, hunilor, turco-arabilor etc.): „Biserica a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului nostru”.

Politizarea şcolii

Capitolul „Şcoala” ne radiografiază parcă sistemul de învăţământ primar, secundar şi universitar din România anilor 2017-2018. Mihail Eminescu a intuit şi profeţit parcă, iar în teza de doctorat dr. Gheorghe Vornica a consemnat: „Şcolile din România, cele primare şi secundare, îngreuie prea mult memoria copiilor cu o mulţime de cunoştinţe nefolositoare. Eminescu constata că nici o programă din lume  nu este atât de încărcată precum cea din România. În schimb, se lasă în paragină caracterul şi dezvoltarea caracterului (…). Eminescu condamnă pe profesorii universitari care nu ştiu carte, dar fac politică şi ajunge la concluzia că universităţile ar trebui curăţate de toţi impostorii şi semidocţii care îi ocupă catedrele (…). Aceasta arată relele nefaste pe care le aduce politicianismul în învăţământ”.

Mai poate vreun român „intelektual” din anul 2018 să comenteze ceva? Ce trist! Ce înspăimântător! În 1880, Eminescu analiza şi anticipa viitorul învățământului din România de azi? Dr. Gheorghe Vornica face un dramatic remember, în 1942, pe aceeaşi problematică nerezolvată a decăderii școlii. Iar noi, românii debusolaţi şi demoralizaţi de azi, în anul 2018, ne mirăm şi ne văicărim, aşteptând ca U.E. să ne rezolve problemele vechi de 150 de ani!

Dispariţia biologică

Indicatorii de morbiditate şi mortalitate analizaţi de Eminescu în studiile sale biopolitice făcute asupra României – abia scăpată de sub Imperiul Otoman (1877) – sunt interpretaţi în manieră ştiinţifică de medicul Gh. Vornica, în capitolul „Sănătatea poporului”. Eminescu a intuit şi în acest domeniu ce se întâmplă cu sănătatea naţiunii (micşorarea numărului de români, natalitate scăzută alarmant, depopulare în oraşe şi sate etc.). Iată un pasaj cu „rădăcini” BIOPOLITICE eminesciene, care ne cutremură după 76 de ani: „Cu cifre statistice ale morbidităţii şi mortalităţii populaţiei creştine din oraşe, cu cifre care arată numărul populaţiei în anumite epoci ale istoriei noastre, cu observaţiile personale şi cu datele culese în legătură cu viaţa rurală, Eminescu ajunge uneori la concluzii înspăimântătoare pentru viitorul poporului român. […] Cu cât sărăceşte populaţia rurală, cu atât creşte şi demoralizarea care aduce după sine întotdeauna scăderea populaţiei.”

Arc peste timp: 1880-2018. Avem semne clare ale dispariţiei biologice a poporului român. O statistică din documentele unei parohii dintr-un oraş al judeţului Vrancea, referitoare la natalitate/mortalitate, ne conturează anul 2017. Iată cifrele ingrozitoare, ce ar trebui să alarmeze CSAT-ul şi tot statul român: 11 naşteri (botezuri)/49 de decese (înmormântări)!!!

Pătura superpusă

Capitolul „Pătura superpusă” parcă a fost scris de genialul gânditor al biopoliticii româneşti, Mihail Eminescu împreună cu dr. Gheorghe Vornica! Spicuim din teza de doctorat din 1942, fundamentată pe observaţiile psiho-sociologice şi politice ale lui Eminescu, între 1875-1882 : „Avem deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale şi occidentale, incapabilă de adevăr şi de patriotism […] Nobilul popor român a ajuns sub stăpânirea unei xenocraţii odioase, care trăieşte din sudoarea şi din sângele lui […]. Aceste elemente au stricat viaţa morală a ţării. […] Sub influenţa acestei pături, biserica nu mai este biserică, şcoala nu mai este şcoală, căsătoria nu mai este căsătorie”. Parcă suntem în 2018! Mai comentează cineva, ceva? Vreun detractor? Vreun ONG-ist roman apostaziat de credință si de neam?

de Silviu Alupei, Revista Conştiinţa

---

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook