Conjugarea

Praful liniştii acestei dimineți mi-a intrat în ochi.
Sunt momente când triluri venite din senin
Îmi dezlipesc retina şi-mi dezgolesc inima.
Nu-i nimeni să-i citească goliciunea,
Să o acopere sau să o fure.
Un ram plin de floare a intrat în ea.
Caut în urme de amintiri surâsul pruncilor.
Ici-colo se ridică peste case însoțit de ele.
Liniştea e deasă uneori tresar din mirare
Supusă şi ea de… de câteva cuvinte.
Vorbim singuri urcând în suflet, pe suflet…
Sufletul celuilalt se ridică a rugă, prin rugă,
Ecou… ecoul tăcerii pe arc de curcubeu.
Plouă cu primăvară, afară… afară…
Cămară zăbrelită de mugur, de iarbă, de tril, de soare…
Nu călcați iarba, nu aruncați cu pietre în vrăbii,
Nu tăiați copacii, nu ucideți, furnicile,
Nu călcați pe morminte… Nu mai sunt …
Ridic umerii, ridic brațele, ridic privirea, ridic gândul…
Cel mai greu dintre toate… îmi eşti, îți sunt, ne suntem… departe.

Eugenia Bucur

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook