“Duhul”, “Cântul cucului” și “Comuniune”
Duhul
Plămânii mi i-aş umple azi cu tine,
Crin alb, şi cu veşmântul tău curat,
Să alerg liber şi dezlănțuit prin vară
Cu sufletul tot, de iarnă, dezbrăcat!
Mi-aş înhăma la o steluță carul mic
Tot în goană m-aş întoarce în senin,
Acolo unde pruncii pătrund lumea
Cu puterea dăltuită în cuvântul divin.
Şi-aş aduna pe genele despletite
Polenul lumii largi şi aurul luminii,
Le-aş strânge-n palma mică şi curată,
Să încep cu mine schimbarea lumii!
Plămânii mi i-aş umple iar cu tine,
Crin alb, şi cu veşmântul tău curat,
Să alerg liber şi dezlănțuit prin vară
Cu sufletul tot, de iarnă, dezbrăcat!
***
Cântul cucului
Cu drag, admirație şi sinceritate
Colier dăruit astăzi în prietenie,
Trăind în sentiment că ne ştim
Precum frunzele din copilărie.
Adie vântul, mângâie pământul,
Florilor bucurie în fruct dăruind,
Frunzelor dans şi răspundere
Şi cânt, cu ele-n brațe dănțuind.
O, tu, simfonie în mii de nuanțe
Ce frunza o dăruieşti în toamne,
Adu-ne sufletul curat din leagăn,
Să vorbim din mugur de mame!
Să stam în poala crengilor cu frații,
Pe ramul cel înalt cu tine să mă sui,
Să ascultăm cum cântă primăvara
Prin viersul rar din cuibul cucului.
Ascultă! Nouă de înrudire ne zise,
De depărtare şi poate de noroc…
Le strâng pe toate cu înțelepciune
Şi iar la tine, surioară, mă întorc.
În nervurile noastre curge tricoloru’
Clorofila ne e frământare de dor,
Suntem hrănite de trunchiul țării
Şi de mirul cuvântului mântuitor.
***
Comuniune
Văd ochii mamei ce privesc
Cum haina nu-i încăpatoare
Să țină-n ea valoarea trupului
Lujeru’ pentru scumpa-i floare
Măsurat firul nostru de viața
Năvădit în pântecul de mamă
Ce ține-n privire întregu’ destin
Şi în inimă ea la toate ia seamă
Gingăşie-n bobul de roua-n soare
Ce-l soarbe-n unde de curcubeu
Tremurătoare le este chemarea
Mama eu şi bunul Dumnezeu
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook