“Focul din noi” de Mihaela CD – O noua apariție editorială!

O nouă apariție editorială în această primăvară: FOCUL DIN NOI, un volum de poezie și pictură, autor Mihaela CD, pictura Mircea Rustiuc, apărută la editura Celestium-Oradea în colaborare cu editura Globart Universum-Montreal, editor:Johnny Ciatlos-Deak. Prefața acestei frumoase cărți este semnată de cunoscuta scriitoare și poetă Aurelia Oanca.

Prefaţă
„FOCUL DIN NOI“

Venim pe lume cu un dar de la Dumnezeu, însă acest dar nu iese la suprafaţă când vrem noi, ci când hotărăşte Cel care ni l-a dat. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Mihaela. I-au fost lăsate picături din darul ceresc încă din copilărie, dar adevărata revărsare s-a produs în urma unei drame sufleteşti.

Poezia i-a bătut în fereastra sufletului, i-a trezit simţurile îmbrăcate
în durere şi i-a pus pana măiastră în mână. Când se întâmplă acest lucru, se deschid toate porţile zăvorâte până atunci şi ies la suprafaţă sensibilităţi, trăiri, frumuseţe, lacrimi şi toate acestea îmbrăcate în cuvinte.

Eu am denumit poezia „Plimbarea cuvintelor printre gânduri!“. Autoarea se joacă şotron printre cuvinte, le desenează pe pieptul iubirii, îşi aminteşte ultimul sărut, îşi lasă dorul să-şi scrie oful, căci „Dragostea nu are vârstă!”

Multe dintre creaţiile Mihaelei descriu sentimentele personale faţă de soţul iubit, faţă de dragii săi părinţi şi faţă de fiica sa, care este cea mai sfântă comoară a sufletului. Nu-şi uită nici dragostea şi dorul de ţară, nici peripeţiile copilăriei. Amintirile îşi fac loc în periplul versurilor ei spre sufletul cititorului.

Dar ce este mai nou în creaţia sa este pastelul inspirat din picturile talentatului Mircea Rustiuc. Din experienţă proprie pot spune că nu este un lucru atât de simplu să scrii despre întâlnirea a două suflete care se exprimă diferit, dar care se leagă într-o simbioză creativă.

Culoarea de pe pânză şi cu haina cuvântului formează o nouă impresie artistică,vizual-lirică, ce prezintă cititorului şi privitorului doi oameni diferiţi, dar, în acelaşi timp, uniţi prin creaţia lor.

Poeziile Mihaelei au inspirat şi pe alţi creatori de frumos, compozitori şi muzicieni. Aşa s-au născut noi colaborari cuvânt-sunet, melodii care mângâie şi încântă auzul ascultătorului, prin armonia notelor cu poezia.

Într-un timp relativ scurt de la lansarea primului său volum de poezii „Binecuvântare şi chin“, Mihaela CD a reuşit să dea naştere mai multor creaţii literare minunate, poezii care îşi găsesc leagănul pe filele actualei cărţi „Focul din Noi“. Fie ca acest foc să nu se stingă niciodată şi să ardă pentru a încălzi sufletele cititorilor. Mihaela îl păzeşte, îl îmbracă în cuvinte frumoase, care sunt ca o cămaşă ocrotitoare a sufletului.

Felicitări autoarei şi multă inspiraţie pentru ca focul să ardă pentru eternitate.

Mult succes, draga mea Mihaela!
AURELIA OANCĂ

Nu-ţi cer nimic…
Autor: Mihaela CD

Nu-ţi cer nimic… şi totuşi vrei să-mi dai
Buchetul fericirii, parfumat de altădată
Din drum te-ntorci, cu mine vrei să stai
Să mai trăim frumos ce am trăit odată

Nu-ţi cer nimic… şi totuşi vrei să-mi cânţi
Romanţele cu amintiri de dor presărate
Şi inima pe portativ vrei să mi-o încânţi
Cu strofe-n versuri de iubire încărcate

Nu-ţi cer nimic… şi totuşi vrei să-mi spui
Că tot ce-a fost şi-a însemnat vreodată
Nu s-a pierdut, ba chiar vii să-mi propui
Să ne jurăm din nou iubirea de altădată.

Nu-ţi cer nimic… şi totuşi vrei…

Suflete pereche
Autor: Mihaela CD

Ne unduim uşor prin valurile vieţii
Plutind elegant prin griji şi bucurii
Şi savurând în duet aroma dimineţii
În versuri îi aducem iubirii mărturii

Simţim la fel viaţa şi rezonăm la fel
Dragostei i-am dat o egală măsură
Suntem făcuţi după acelaşi model
Să călătorim cu-a timpului trăsură

Noi ne-am căutat în imensul univers
Prin lumea cea împărţită nepereche
Găsit-am iubirea, cu noroc, din mers
Simţind vibraţia de suflete pereche!

Mai spune-mi…
Autor: Mihaela CD
Hai, mai spune-mi că mă iubeşti
Chiar de mi-o spui a suta oară
Nicicând cu asta n-ai să greşeşti
Inima-mi faci din nou să tresară

Hai, mai spune-mi că ţi-s dragă
Aşa cum o făceai atunci, demult
Când eu îţi eram a zorilor fragă
Şi îţi umpleam al inimii tumult

Hai, mai spune-mi că n-ai uitat
Îngemănarea şoaptelor divine
Căci am sorbit clipe de neuitat
Să le cinstim aşa cum se cuvine

La fel de drăgăstos ca odinioară
Prin taina nopţii să-mi vorbeşti,
Chiar de mi-o spui şi-a mia oară
Mai spune-mi iar că mă iubeşti…

---

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook