În Săptămâna Patimilor, Institutul „Elie Wiesel” cere Teatrului Național din Iași eliminarea marilor poeți români Nichifor Crainic și Radu Gyr dintr-un recital de poezii creștine din temnițele comuniste!

În Săptămâna Patimilor, Institutul „Elie Wiesel” cere Teatrului Național din Iași eliminarea marilor poeți români Nichifor Crainic și Radu Gyr dintr-un recital de poezii creștine din temnițele comuniste, sub pretextul că au fost legionari. În urma presiunilor ministrului culturii, conducerea teatrului ieșean cedează!

Nu e prima tentativă a conducerii acestui institut de interzicere a celor doi mari poeți ai temnițelor comuniste. A mai existat o cerere de interzicere a lui Nichifor Crainic, ambalată atunci sub eticheta stigmatizantă de “criminal de război”. După ce am publicat decizia Curții Supreme de Justiție, prin care era casată sentința nedreaptă pronunțată de organul bolșevic, numit Tribunalul Poporului, directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, a dat înapoi, motivând că nici el nu le știe pe toate.
Acum iese iar la la luptă, utilizând marota legionară. Pentru lămurirea chestiunii, o să redau un fragment dintr-un articol pe care l-am scris acum câțiva ani, după un atac împotriva lui Nichifor Crainic, orchestrat de Elena Udrea: “Trebuie spus că Nichifor Crainic nu a fost aderent al Mişcării Legionare. A fost, pentru o scurtă perioadă de timp, între 1932 şi 1933, un apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu. De altfel, la procesul intentat în anul 1938 liderului legionar, Crainic declară că nu mai vorbise cu acesta de mai mult de trei ani. Aceasta nu-l împiedică, însă, să spună că nu-l crede pe Codreanu capabil de trădare, cerând să fie întrebat lucruri serioase. Această depoziţie nu a rămas fără urmări. Crainic şi-a văzut desfiinţată catedra de mistică şi ascetică ortodoxă de la Facultatea de Teologie, al cărei titular era. Într-un cuvânt al Părintelui Stăniloae suntem asiguraţi că mentorul revistei Gândirea n-a fost închis pentru “vina de-a fi aparţinut vreunui partid politic, ci pentru simplul fapt că s-a manifestat ca ziarist şi ca poet român creştin”. De altfel, acuzele de azi nu sunt noi. Aceleaşi acuzaţii i-au fost aduse în 1945, când a făcut parte din lotul ziariştilor, fiind judecat de aşa-zisul Tribunal al Poporului, în care soţia lui Silviu Brucan, Alexandrina Sidorovici, a fost acuzator public, proces în urma căruia Nichifor Crainic a fost condamnat la moarte”.

În ce-l privește pe Radu Gyr, conducerea institutului se face că uită un lucru: în timpul cât a deţinut funcţia de ministru al culturii, legionarul Radu Gyr a înfiinţat Teatrul Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa acelor vremuri.
Uriașul poet a fost o țintă a tuturor regimurilor autoritare și totalitare din România. Nu cred că această nouă cerere de interdicție apare întâmplător chiar acum, într-o perioadă când o parte a drepturilor și libertăților noastre constituționale sunt restricționate. Radu Gyr a fost aruncat în temniță aproape 20 de ani. De regimul carlist, de cel antonescian, care, după ce l-a întemnițat, l-a trimis pe front în prima linie, unde a fost grav rănit. Dar cel mai cumplit regim de exterminare l-a suportat în regimul comunist, care l-a condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii (e vorba despre poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!). Aproape un an de zile, până la anularea hotărârii de condamnare la moarte, Radu Gyr a purtat lanțuri peste rănile niciodată vindecate (era hemofilic) și i s-a simulat de mai multe ori împușcarea de către plutoane de execuție, care trăgeau cu gloanțe oarbe. Acesta este poetul pe care Institutul „Elie Wiesel” vrea, în mod simbolic, să-l încarcereze din nou!

Actualizare. După ce i s-a dat satisfacție, Institutul „Elie Wiesel” cere interzicerea mai multor înregistrări cu actori ai Teatrului Național din Iași care recită din poeziile detenției anticomuniste, compuse de autori legionari, cum ar fi Virgil Maxim, Demostene Andronescu, Constantin Oprișan, Aurel Dragodan, Eugen Măgirescu, Ionel Zeană, Aurel Pastramagiu, Petre Strihan și Petru C. Baciu.
Mă întreb din nou: Ce facem, eliminăm elita interbelică (din care aș aminti doar câteva nume: Petre Țuțea, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănesu, Nae Ionescu, Constantin Noica) din circuitul culturii române pentru opţiunile ei politice? Ne putem permite aşa ceva? Cui foloseşte? În niciun caz românilor. Aşa au procedat francezii cu Celine sau nemţii cu Heidegger?

de Florin Palas

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook