Lumina dintâi

Din fiecare stea urcă un copil,
Mângâiere dulce a zâmbetului,
Ce nu se stinge niciodată.
Mocnit foc în vatră, acoperit de cenuşe,
Mi se aşează în colțul tainic.
Dezbrăcându-mă de toate,
Păstrez doar iubirea.
Numai cu ea, el tresare,
reluându-şi săritul de pe un picior pe alta
Şi întrebarea ” De ce?”

01.05.2020

Împreunare

Între două inimi albastre ai cuprins
Cerul de-a dreapta şi pământul de-a stânga.
Între ele, doar jocul omului cu Dumnezeu
Pe câmpia întinsă a libertății,
Unde apele şoptesc, florile mângâie
Iar ele, pasările cerului, tămăduiesc.
Închid ochii şi te văd în lumină.
Deschid palma şi tu mi te aşezi grădină.
Lacrima se prelinge din cuvintele tale.
Respir adânc şi în cuvântul pietrei
Tu-mi sui “- Apleacă-ți capul, spre a vedea raiul cuvântător!”

01.05.2020

Noel

Prințesele nu mor niciodată…
Ele lasă în urmă gingăşia sunetelor
Ascunse în clapele pianului,
Până data viitoare când, din buchetul de trandafiri,
Zâmbetul şăgalnic se aprinde rază de soare.
Până în adâncuri de văzduh urcă
Mireasma amintirilor, pe calea luminii,
Atunci când ultima filă a cărții
s-a închis,
Odihnindu-se între tu şi urma parfumului pe alei.

01.05 2020

Întâlnirea cu Ivan

Nu toată lumea e deschisă, mereu.
Tu, neputincios, te împiedici de o vorbă, de o idee, iar omu zice că i-ai luat “mintea” sau ce înşiri tu n-are legătură cu subiectul.
Dar tu, săracu’, până să ajungi la tine acasă, pe toate liniile satului, stânga-dreapta, stânga-stânga, ai uitat ce te mâna iute la cerneală, ori… te mai întâlnişi cu un Ivan şi-ți uitaşi vorba dintâi. Poezie, nu-i aşa?

de Eugenia Bucur

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook