astăzi este despre tăcut
am vorbit aseară cu o prietenă
și mi-a spus că suferința
face bine poeziei
că atunci când suferi
nu ai nevoie de inflorescențe
și metafore elaborate
poezia este acolo unde
îți tai sufletul
și mori încet pe brațele tale
pline cu chei spre nicăieri
doar atunci cerneala
este mai albastră
iar cuvântul se izbește de pereți
ca o pasăre beată
în drame reale
așa mi-a spus
iar eu mai aștept încă duminica
*
astăzi este despre tăcut
am primit o carte
în formă de tată
al meu a ieșit din rând
a plecat
cu soarele în piept
în loc de inimă
îi țin sufletul
ca pe un pahar
cu apă limpede
ca să mă vindec
*
perioada de negare
refuzul de a accepta
ceea ce mi se întâmplă
îmi deformează gândirea
starea îmi tulbură motivația de a fi
mă simt ca un ciung
și mă ascund
mă tac
până nu mă mai doare
nu trebuie să mă înțelegi
nici eu nu o pot face
îți cer să-mi accepți decizia
de a mă retrage
e prea dimineață
ca să-mi înceapă sfârșitul
sunt doar obosită
și trebuie
să dorm un pic
*
umbra
mi se pare că pereții camerei
se apropie tot mai mult de mine
iar doza de tăcere
îmi dă halucinații
urmăresc un vis ca pe un zmeu
și alerg până la epuizare
să nu-l pierd
înfrunt vântul rece
de la tâmplă
pentru că vreau să țin pasul
cu lumea asta computerizată
în care tastele stau
lipite de degete
și mă agăț cu unghiile
de ecranul ochilor
unde ți-am oprit umbra
la plecare
Simona Șerban
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook