femeie

femeie ești infinitul din sufletul bărbatului
albastru turcoaz îți sunt ochii
două mări în care înec
toate netrăirile de tine
câte s-au adunat
cât timp nu mi-ai fost
insula pe care aș naufragia oricând
renunțând la tot ce nu ești
hrănindu-mă din sânii clepsidră
și fructele ce le culeg
din abisul pântecului tău sirenă
dincolo de tine
eu sunt nimic

până mai ieri o iluzie
azi definiția frumosului inimii mele
tăcută te-ai așezat pe raftul
ce crește din palmele încă virgine neatinse de trup de femeie
îti mulțumesc că exiști

Mihail Coandă

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook