Venera

Chirilă Rebeca-Claudia s-a născut în Oradea, România. A urmat facultatea de Litere din Oradea, având ca urmare marea pasiunea pentru literatură și artă. Dragostea față de poezie a existat mereu, însă după aprofundarea acestui stil literar în facultate, pasiunea față de poezie a prins rădăcini adânci în mintea și inima scriitoarei.

Atracția spre scris se conturează prin înscrierea la cursul opțional de Creative writing în timpul facultății, dezvoltând abilități de scriere expresivă. Poezia de tip haiku, fiind primul tip de poezie pe care a trebuit să se axeze. Au urmat apoi scrieri fantastice și proză scurtă, însă autoarea revine la prima dragoste, poezia.

Debutul literar în materie de proză a avut loc în Revista de sociolingivstică cu studiul „Marin Preda” în 2018, iar debutul poetic a fost realizat în revista „Poezii pentru sufletul meu”, Nr.3/ 2020 cu titulurile: „Ins”, „Venera”, „Pluto”, „Nicăieri”.
În materie de hobby-uri este atrasă de lectură, arta sub orice formă, limbi străine, documentare istorice și psihologie.
„Primul meu refugiu a fost cititul, iar mai apoi scrisul. Factorii externi și viața de zi cu zi, au condus la refugiul meu în poezie. Scriu ce simt și ce gândesc. Versurile vin pe rând, iar eu aștept să se adune pentru a le putea așterne pe hârtie”.
Literatura reprezintă un tărâm magic pentru aceasta, îmbogățind abilitățile vieții cotidiene. Poezia este pentru ea o formă de limbaj simplu, însă încărcat cu semnificații, este menită să elibereze omul.
În prezent autoarea lucrează la două proiecte literare: publicarea unui studiu despre mitul labirintului în secolul XX în Antologia Universum, antologie de literatură contemporană și publicarea unor poeme în revista „Poezii pentru sufletul meu”, Nr.4/2020.

1
Deșert

a trecut și vara asta
iar nu ne-a găsit împreunați
eu eram pe Marte și tu pe Pământ
erai doar un muritor ca restul
un praf într-un deșert.
fără vreun amestec cu viața
eram cerșetori de vise
efemeri în lume.

2
Ins

ți-aș fi trimis și dragoste și ură
căci te-am adorat.
am căutat prin indivizi,
un suflet cum ești tu!
îmi erai muză, dor și apus.

3
Nicăieri

iubite-aș platonic ca până acum!
tu nu ești a nimănui și nu vei fi cândva
ești de speriat.
eu nici măcăr trecut n-am fost și nu voi fi
sunt între nicăieri și niciodată,
suflet frumos și pur.

4
Pluto

ascultă-mi pașii
cum se depărtează de tine
rămas bun lirism uitat.
te regăseam adesea printre stele,
s-a pus praful pe întregul cosmos
galaxiile s-au îndepărtat.
am mai rămas doar eu…
eu și Pluto-n depărtare
fără de strofe, refren ori muză.

5
Venera

te-am venerat până la stele
tu n-ai știut și m-ai lăsat…
rog cerul să reverse ploaia
ca într-un film de prost augur.
norii să-mi inunde viața
să băltim deasupra lumii,
tu să dispari încet spre mal.

6
Excesul

am consumat suflete tinere,
gingașe, fără probleme sau prejudecăți.
ce zile…ce seri!
preferam să petrec aceste zile ploioase cu tine
tu iubești ploaia – aduci turbulențe ca ea.
ne vom reunim într-o altă viață,
mai puțin complicată.

7
Mai stai

îmi ești în minte, în suflet, în gând
te simt, te aud , te chem…
eu sunt totul sau poate nimic.
parcă te pierd, pururea gând
pleci când noaptea vine și ne găsește reci.

Mihaela CD

CHIRILA REBECA – CLAUDIA

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook