Biografia mea de cititor!!!
Pribeagă mă simt pe acest pământ pustiu și trist, deoarece toată lumea e obsedată în totalmente de programele TV și Net. Pentru mine lectura a fost mereu un suport necesar în dezvoltarea multilaterală și formarea mea ca personalitate. Această confesiune de idei creative, gânduri sublime, trăiri sincere ale autorului suprapuse în timp pe filele cărților mă fac să admir creația și să o sorb ca pe o apă rece de izvor având dulceața ei pe buze mereu. A citi o carte e una, dar dacă cartea e recitită, plăcerea se transformă în o pășire măreață în o nouă dimensiune, cu noi labirinturi și noi deschideri. Lectura e o nobilă savurare a tot ce poate însemna cuvântul frumos și curat. Ea face ca masca unor persoane aspre sa cadă și să schițeze un zâmbet sincer la fiecare fragment citit. E mitul succesului ce oferă șansa de a crede în tine, de a iubi totul, căci nimic nu e dat întâmplător. De aici aș începe cu o biografie poate nu originală dar care m-a făcut o fire deșteaptă și educată în același timp modestă și sinceră..
Eram în clasa 1-a când am început a lectura, fiind susținută de mama și scumpa mea dirigintă care au avut încredere în mine și au încercat să-mi altoiască depunând efort maxim, prietenia față de lectură căci numai ea e capabilă să schimbe viziuni. Și iată că fiind eu la vârsta întrebărilor eram eu personajul cărții citite și studiate cu o atenție profundă. Armonia pe care ți-o oferă cartea e cea mai de preț. Prima cărțulie luată în mână a fost operele Eminesciene. Parcă și acum văd cum curg lin primele versuri citite de mine în acea comoară. Ele sunt:,, Din valurile vremii, iubita mea, răsai / Cu brațele de marmură, cu părul lung, bălai- / Și fața stravezie ca fata albei ceri, / Slăbită e de umbra duioaselor dureri / Cu zâmbetul tău dulce, tu mângâi ochii mei….”. Acesta e doar un fragment din poezia ,,Valurile vremii..” de Mihai Eminescu.
Aceste versuri sunt cu lira-n lacrimi. În acel moment am înțeles că numai lectura te poate trezi la conștiința. Fiind la școală am început a culege fiecare opera a acestui Luceafăr veșnic viu. În ele era întruchiparea duioșiei și dragostei. Venind acasă i-am recitat mamei acea primă poezie iar o lacrima a mamei s-a prelins pe obraz de mândrie iar eu am topit-o cu sărutări dulci și mulțumiri. În ziua acea era ziua măicuței mele iar acest cadou a rămas viu în sufletul nostru mereu. Da, am înțeles gustul fructului și cum trebuie să-l cresc pentru a servi și pe alții din roadele mele și știința mea. Am înțeles că ea e templul ce poate salva viitorul. Cu timpul copilul din mine s-a maturizat, dar cartea a rămas leagănul viu, balanța în viață.
Spiritul universal îl găseam și în alte cărți ca: ,,Amintiri din copilarie” de Ion Creangă, Lebăda neagră, Prinţ și cerşetor care mi-au potolit setea și m-au hrănit pe deplin cu adevăratele valori universale.
Locul unde le lecturez nu are nici o importanță pentru un om ce știe carte, căci el citește la orice moment oportun neputând să se despărțească cu cartea nicăieri. La bibliotecă, pe furiș în timpul orelor, acasă –oriunde. Dar în schimb le recitesc cu inima și sufletul și împart cu toții tot ce citesc. Cel mai mult m-am sacrificat cărților din literatura universală-psihologice și romane de dragoste.
Parcă ascund mistere, caractere spirituale, revelații, înfruntări ale singurătății, vindecări și lecții utile. Criteriile după care le aleg sunt multe: ele trebuie să fie cod al moralității, să mă liniștească poate vărsând cioburi de cristal, să îți ofere adevăr- putere- libertate, să te alimenteze cu curaj, să te ducă în o lume fără rutină, pentru a pluti pe un vas și a admira fiecare părticica a infernului. Să reflecte greutățile în armonie cu succesele, să fie originală , să ai de unde culege pagini memorabile pentru tine. Unele cărți care ca un vierme muscă o parte din tine și rămâne în interiorul tău, să fie ca un ecou, să te lege de ea pentru a nu o putea reîntoarce în biblioteca căci orice gând al tău îi aparține. Orice suflare a ta va rămâne ca o amprentă pe ea.
O carte ca o cetate să-ți umple golurile sufletului. Să fie un motiv de trezire la conștiință. Pasiunea de a lectura a venit din cărți unde poți reveni înapoi mereu, de aceea nu prefer citirea în formatul electronic și nici altora nu le-o recomand. Aș vrea să depăn cu D-voastră cele mai memorabile cărți citite de mine ele sunt: Singur pe lume de Hector Malot, Jane Eyre și Shirley de Charlote Bronte, O călătorie spre centrul pămîntului de J.Verne deoarece sunt pasionată de științe, Vraciul. Profesorul Wilkzur de T.D.Mostowiez, Și tu esti singur? si Fărâme de suflet de Aurelian Silvestru, Tema pe acasa de Nicolae Dabija, Vrăjitoarea din Portobello de Paulo Coelho, Casa de chihlimbar de K.Moore și multe altele. Precum se spune cărțile te caută până te găsesc iar ,,Dacă termin o carte pe o saptamână, voi citi doar câteva mii de cărți în timpul vieții adică aproximativ o zecime de procent din fondul celei mai mari biblioteci din lume. Important e să știi ce citești”- Carl Sagan.
Cea mai memorabilă carte a mea e Fluturii de Irina Binder care e o contopire a dragostei plămădită cu descurajare. Care se termină cu o avalanșă de sentimente a unui cuplu ce nu pot fi împreună dar care încearcă să găsească cheia spre sanctuarul sufletelor altora dăruindu-se din plin. Astfel la această carte jurnalul si pixul meu au oboist la scrierea acestor minunate citate. Una din ele am scris-o în această lucrare. ”Alegem prea mult rațional și prea puțin cu inima. Mai mult cu ochii dar mai puțin cu sufletul. Nu refuza niciodată la a cunoaște un om, a-l iubi. Nu știi dar poate, cel care are puțin de oferit are un suflet comoara ce e gata să ți-l ofere doar ție”. Nu degeaba am copiat acest fragment. Mereu suntem amăgiți de aparente dar trebuie să realizăm că ele ne distrug și ne schimbă mult. Dacă aş primi întrebarea ce cărți vreau să citesc aș răspunde: ,,Asemenia zborului însetat de înălțimi, de chemarea spre noi orizonturi cartea e dată pentru a lumina ca o torță în întunericul eternității. Vocea ei se strecoară în cuget să scuture praful indiferenței și rutinii. Ea e ca o pâine caldă ce trebuie frământată cu dibăcie a brutarului. Brutarul e scriitorul, care are oportunitatea de a îngloba divinul, de a vărsa harul lui.
E de datoria lui să trezească la copii interesul de carte și să facă personalitățile în devenire sa înțeleagă că ei sunt începutul. Astfel îmi adun pașii și sunt mulțumită că pot lectura. Îmi pare rău de ziua ce trece de nu am lăsat ceva bun în ea, o poezie frumoasă, un text citit și o operă ce m-a făcut să recunosc că ea iți oferă o doză de fericire și mângâiere. Pot spune despre mine că folosesc fiecare clipă ca fiind ultima.
Precum spune A. Păunescu; ,,Și totuși există iubire Și totuși există blestem Dau lumii, dau lumii de știre Iubesc, am curaj și mă tem”.
În o noapte nu puteam adormi. Am îmbrățișat-o și a adormit dar eu nu puteam adormi de fericire, deoarece nu eram acum singură, eram cu cartea mea alături. Am simțit că chiar de terminasem să o citesc.. nu puteam lăsa totul baltă și începeam să caut altă carte pe care s-o iau din biblioteca mea de cărți. Am luat una și am citit sub aceeași stea de John Green ,,Gândurile mele sunt stelele pe care, nu le pot aduna în constelații ,,.Fără suferința cum am ști cum e bucuria? Această carte a fost scrisă cu atâta adevăr încât a devenit o nouă etapă pentru a mă regăsi. E o carte ce convertește imposibilul transformat în posibil de aceea am pornit s-o citesc. La început nu puteam să o citesc deoarece era o lume a morţii, dar treptat s-a transformat în fericire pură. Deși o boală incurabilă i-a unit pe cei doi de la ei am preluat curajul să cred în viitor și că iubirea e cel mai bun medicament. Trebuie doar să crezi! Toate aceste cărți mi-au schimbat viața, au făcut-o mai colorată. Cartea e aidoma unei oglinzi ea nu râde niciodată când tu plângi, nu te critica niciodată și îți adună gândurile pentru a fi mai bun. Cărămidă cu căramidă înalți o clădire care mai apoi să devină un refugiu. Însăși opera e o duminică a sufletului și o alarmă interioară. Oameni ideali nu există dar cărți ideale care ne ajută să fim ideali sunt. Cărțile sunt prietenii reci și totuși reușeasc să încălzească orice suflet indiferent de vârstă.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook