IICCMR: Alexandru Nicolschi, ilegalist comunist, spion sovietic, deţinut şi general de securitate

NICOLSCHI ALEXANDRU pe numele adevărat, GRÜNBERG BORIS (n. 2 iun. 1915, Chişinău, Republica Moldova – d. 16 apr. 1992, mun. Bucureşti). S-a născut într-o familie de evrei basarabeni, tatăl său Grünberg Alexandru (n. ? – d. 1934) fiind de profesie morar iar mama casnică.

Grünberg Alexandru a mai avut 4 fraţi şi o soră: Solomon (mort în timpul Primului Război Mondial); Şlema, de profesie morar, decedat în 1935 la Chişinău din cauza unui tifos exantematic; Zosim, funcţionar la moară, decedat în 1935 la Chişinău; Iosif, muncitor calificat la un siloz din Chişinău, şi Zina, muncitoare la fabrica de sifoane.

Mama sa, Rozalia Grünberg (n. ? – d. 1933), a mai avut 3 surori (Krijevschi Aniuta, Krijevschi Zena şi Vera Iacobovici) şi un frate (Krijevschi Manea), care au emigrat în SUA în 1905 odată cu exodul masiv al românilor peste ocean de la începutul secolului al XX-lea. Cu aceştia a ţinut legătura prin corespondenţă în perioada 1925 – 1928, după care a întrerupt orice fel de comunicare.

Nicolschi a mai avut două surori: Marva/Manea Grünberg (n. 1910, Chişinău, Republica Moldova – d. ?), a lucrat ca taxatoare la Societatea comunală de transport din Chişinău până în 1940. După izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial s-a refugiat în interiorul URSS unde a murit de tifos exantematic; şi Fenea Grünberg (n. 1913, Chişinău, Republica Moldova – d. ?), muncitoare la Fabrica de tricotaje din Chişinău (? – 1940). În timpul celui de Al Doilea Război Mondial s-a refugiat în interiorul URSS unde a stat până în 1945, atunci când s-a întors în oraşul natal. Ulterior, s-a angajat ca muncitoare ţesătoare la Cernăuţi începând cu anul 1946.

Intrarea în mişcarea muncitorească ilegală

În 1925, Nicolschi a absolvit 4 clase primare la Chişinău după care, în acelaşi an, a fost admis la Liceul nr. 2 din localitate. Însă situaţia financiară nu i-a permis să-şi definitiveze studiile medii, astfel că abandonează cursurile în 1928 (în anul şcolar 1929 – 1930 a încercat să continue studiile în particular pentru clasa a 4-a, dar din aceleaşi motive nu s-a prezentat la examene). În decembrie 1930 a intrat ca ucenic la un atelier de gravură şi ştampile unde a muncit până în 1932, atunci când a plecat să lucreze la un alt atelier profilat pe lucrări de gravură şi bijuterie (1932 – 1937). În primăvara anului 1932, Nicolschi a început să activeze în Sindicatele Unitare (structuri sindicale controlate de PCdR), iar în toamna aceluiaşi an, la recomandarea lui Brader Lacizer (membru în Comitetul orăşenesc al Uniunea Tineretului Comunist din Chişinău), a fost cooptat în Uniunea Tineretului Comunist din România. Aici a deţinut funcţiile de secretar al celulei din Cartierul „Munceşti” din Chişinău şi cea de instructor al Comitetului orăşenesc Chişinău al UTCdR (oct. 1932 – 1937).

În iarna 1933 – 1934, în timpul alegerilor locale, a activat în cadrul Blocului
Muncitoresc Orăşenesc ca delegat din partea organizaţiei locale a UTCdR*. La intrarea sa în mişcarea comunistă de tineret i s-a atribuit numele conspirativ de „Vasea”. În ziua de 28 martie 1933 a fost arestat ca urmare a căderii organizaţiei comuniste de tineret „Şcolarul Roşu”. La ancheta de la Siguranţă, Nicolschi şi-a dat seama că fusese arestat în urma unui denunţ făcut de elevul Şlihemayer de la Liceul Comercial din Chişinău, căruia Nicolschi îi dăduse să citească unele materiale de propagandă interzisă în vederea recrutării sale ulterioare în UTCdR. În cursul anchetei, Nicolschi a realizat că Siguranţa era la curent cu toată activitatea sa din cadrul UTCdR
(în autobiografie susţine că în faţa anchetatorilor nu a recunoscut nicio acuzaţie care i s-a adus şi nu a deconspirat pe nimeni).

În primele zile ale anchetei conduse de comisarul Gheorghiu şi agentul Galiţov, Nicolschi a fost bătut, însă după ce părinţii săi i-au oferit comisarului Gheorghiu, prin intermediul avocatului, un şperţ în valoare de câteva mii de lei, brutalităţile au încetat.**

Din lipsă de probe, dar şi în urma sprijinului financiar şi juridic al MOPR-ului (Ajutorul Roşu), după circa 2-3 săptămâni a fost pus în libertate. Ulterior eliberării sale şi a unei părţi a tinerilor comunişti arestaţi, Nicolschi şi-a reluat activitatea ilegală în cadrul UTdC (eliberarea tinerilor comunişti fusese obţinută de către avocatul Sachelarescu). Mai multe aici.

• Mihai Burcea, Marius Stan, “Alexandru Nicolschi, ilegalist comunist, spion sovietic, deţinut şi general de securitate“, experți IICCMR

*Marius Oprea, „O biografie a terorii. De la spionul sovietic Grünberg la Nicolski” în Cuvântul, nr. 12 (112), martie 1992, p. 6.

** Memoria, nr. 9/1993, p. 123.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook