Povești cu tâlc din Marele Război (LXXV). Azi mai pune cineva flori la mormântul Eroinei?
Îndrăznesc, în povestea noastră de astăzi, să vă propun, pentru câteva minute, să vă transformați la propriu într-un observator extrem de atent. Mai precis, să vă poziționați în „balconul” librăriei „Mihai Eminescu” din Târgu Jiu cu fața înspre Mausoleul Cătălinei. Aș vrea să constatați câți dintre trecătorii, grăbiți sau mai puțin grăbiți, își ațintesc măcar privirea către rămășițele sacre ale Eroinei noastre. Câți se opresc? Câți dintre aceștia se înclină cu respectul cuvenit? Câți oare cunosc povestea Cătălinei? Cel mai probabil, un sondaj în rândul târgujienilor/gorjenilor ar elucida acest mister, însă finalitatea ar lăsa mult de dorit (!).În anul 1921, rămășițele trupești al Cătălinei Toderoiu erau aduse la Târgu Jiu cu tot fastul cuvenit. S-a luat decizia ca mormântul să fie așezat „(…) în mijlocul unui squar din fața Primăriei (…) străjuit de două tunuri luate de gorjeni, de la nemți, în crâncenele lupte de la Jiu”. Imaginile din epocă ne arată că mormântul „(…) era înveșmântat în roșu (…) fiind împodobit cu maci înalți, asemănători sângelui Fecioarei din Vădeni”. Nuanța de perenitate era redată poate și de vecinătatea Jiului – „apă cândva înroșită de sânge”, dar mai ales de podul de peste Jiu – locul unde au luptat „femeile, copii și bătrânii” Gorjului sub bagheta magicului Popilian. „Am vrut să-i pun la căpătâi o cruce creștinească. Mi s-a spus că nu se poate (…) Eroina va avea un monument măreț”, mărturisea Ileana Toderoiu unui ziarist bucureștean (este vorba despre Ion Tic, cel căruia i-a adresat și rugămintea de a interveni pe lângă prefectul de Gorj să o lase „să-i pună fetei o cruce pe mormânt până ce bunii români îi vor ridica statuia”). Și tot ea continua: „oase de creștin pot sta așa, din pământ, din case au ieșit fără cruce? Păcat mare, maică”! Mama Eroinei era nemulțumită că nu s-a găsit nimeni care să ridice cel puțin o troiță provizorie. Era inexplicabil pentru un om simplu ca ea cum „(…) de au lăsat mormântul acesta sfânt fără nimic: nici urmă de statuie – a fost ridicată o statuie, dar a fost achiziționată de Primăria de la Slatina – măcar o cruce creștinească”. În anul 1935, Milița Petrașcu a ctitorit un monument care dăinuie până în zilele noastre peste faptele mărețe ale Eroinei de la Jiu. Însuși regele Carol al II-lea s-a deplasat în urbea de pe Jiu pentru dezvelirea sa. Nu mai amintim de ceilalți 40.000 de participanți. Momente unice și de neuitat. Nu cu mult timp în urmă gorjenii au trăit și momentul restaurării acestui monument. Nu o să uit niciodată cum se unduiau cu delicatețe faldurile Tricolorului petrecute pe brațele militarilor din Garnizoana Târgu Jiu. Momente unice, momente de neuitat. Respect tuturor celor implicați! În pofida acestor realizări mărețe, rămâne, totuși, întrebarea prăfuită de timp a Ilenei Toderoiu. O întrebare mai actuală ca niciodată: „azi mai pune cineva flori la mormântul Eroinei”? Dar pentru toți ceilalți Eroi ai Neamului Românesc, mai îndrăznim noi să întrebăm? Împovărați de grijile cotidiene trecem zilnic pe lângă morminte, troițe, mausolee, trialul brâncușian etc., toate dedicate eroilor gorjeni/români și nu le acordăm respectul cuvenit. Oare de ce? Merită ei acest lucru? Cu siguranță că nu!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook