În apărarea lui Biden

Încă de prima dată când am citit știrea cu președintele Americii căzând de 3 ori la urcarea în avion, am simțit nevoia să scriu despre asta.

Ca să fiu bine înțeles de la început, sunt un susținător al politicii dlui Trump, mai ales din prisma faptului că a fost un președinte provita (apără dreptul la viață de la concepție), primul în istoria Americii care să ia parte la Marșul pentru Viață. Totodată, nu știu dacă e ceva care să-mi placă la actualul președinte, iar dacă eram american, sigur aș fi votat Donald Trump.

Revenind însă la Joe Biden, nu am înțeles de ce căderile sale urcând scara avionului reprezintă o știre. Nu e o știre, cum nici știri nu sunt ce a mai făcut nevasta/prietena nu știu cărui fotbalist/VIP, ce și-a mai cumpărat, ultima bârfă despre x sau y, etc. De aceea, încerc cu greu să înțeleg de ce presa a relatat acea întâmplare. Ce informație relevantă oferă? Cu ce scop s-a editat acel articol?

Dacă vorbim doar de prezentarea faptelor, de ce nu se prezintă și dățile când acesta nu cade? Ce rost are să arătăm ceva ce se putea întâmpla oricui? Mai ales că atunci bătea puternic vântul acolo. Dacă e asta cauza sau nu, nu știu și puțin contează. De fapt, dacă asta e cauza, cu atât mai vinovați sunt jurnaliștii care l-au luat în derâdere pe ,,Sleepy” (Somnorosul) Joe. Alt lucru urât al nostru, să poreclim un om, indiferent de statut sau funcție, ca să ne batem joc de el.

Revenind la întâmplarea aceea, știu că Joe Biden e bătrân, poate o fi neputincios sau chiar senil (e oare treaba noastră?). Dar atunci suntem cu atât mai vinovați noi, cei ce îl batjocorim. E firesc să râdem de un om bătrân ce cade? E normal să nu îl ajutăm, ci să îl arătăm cu degetul pentru neputințele firești ale bătrâneții? Oare noi nu vom fi la fel cândva? Vom aștepta atunci din partea celorlalți milă creștină și sprijin ori batjocură? Știm prea bine regula de aur a creștinismului: fă celorlalți ceea ce aștepți de la ei să îți facă ție.

Extrapolând puțin, am văzut și în campania electorală din decembrie 2020 multe atacuri josnice la persoană. În loc să ne batem în argumente și propuneri real(izabil)e pentru binele patriei, unii critică un om pentru simplul fapt că nu are familie sau copii. Acest gest spune totul despre caracterul celui ce îl comite sau mai bine zis, despre lipsa totală de caracter a sa.

Revenind acum la căderile dlui Biden, e trist să văd cum ne purtăm unii cu el. Și mie mi-e antipatic, reprezentând valori diametral opuse celor din sufletul și mintea mea. Dar de aici până la batjocura unui om bătrân, ar trebui să fie cale lungă, drum pe care să nu îl parcurgem integral niciodată. Să nu uităm că afirmăm despre noi că suntem creștini, iar acest lucru se traduce în faptă. Iubirea față de semeni e pecetea noastră, mai ales cea față de dușmani. Așa știu toți de suntem ori nu ucenicii Mântuitorului Hristos, de vom avea dragoste unii pentru alții, așa cum El ne-a iubit necondiționat pe noi.

Închei cu vorba unui înțelept, adresată celor ce vor să schimbe lumea în bine, încercând să schimbe întâi pe cei din jur și nu pe sine: ,,Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook