Pe Calea Neamului, la stâna lui Iancu Avram, între Mihai Eminescu și Octavian Goga.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețele de socializare și pe internet. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Pentru prima oară, cu acest prilej, un steag cu IPS Teodosie a ajuns în Covasna. Călăuza celor care au venit din țară, de la drumul principal până la stână, a fost Tricolorul Românesc, presărat pe întreg traseul ce a ținut până la cercul mare de drapele naționale aflat în vârful dealului, pe locul adunării străjuit de trei stejari. Din capul locului, Asociația Calea Neamului mulțumește familiei lui Gheorghe Samoila, inclusiv bineînțeles domnului Iancu Avram, pentru primirea făcută și tot efortul depus pentru ca cei peste 150 de oameni care au participat la adunarea românească, să simtă cu adevărat că ,,frații în veci vor fi frați”. În jurul focului, cântecului, extraordinarei tocănițe de cârlan, bulzului ciobănesc, a celorlalte bucate tradiționale și a vinului roșu, am petrecut împreună o zi de neuitat, într-un peisaj unic, care l-a uimit până si pe vechiul (să fie vreo 29 de ani?) meu prieten, George Roncea (nu pot să-l etichetez că are război cronic cu Fb.) care a bătut cam toti munții noștri în lung si lat. O mare bucurie sufletească, mi-a pricinuit deasemnea, prezența fraților si surorilor din Asociatia Calea Neamului filiala Mircestii Noi, Vrancea, în frunte cu Tanta Stan, a camarazilor noștri din programul burselor Români pentru Români din Grai Străbun, conduși de Ovidiu Iulian (care ne-au făcut si surpriza steagului cu imaginea Înaltului Teodosie), a românilor minunați din Brasov, Săcele si Făgăraș și mai ales, fără nicio supărare, pentru ”mai ales”, a celor din Sfântu-Gheorghe și Valea Mare, care au venit la chemarea lui Gicu Samoilă, omul nostru de bază din Covasna. Tinerii din Dobârlău care au cântat atât de frumos în coordonarea lui Alexandru Gecse au fost ca întotdeauna la mare înălțime, întregind toată atmosfera de duh românesc. Sărutăm mâna Părintelui Costin Butnar care ne-a onorat cu prezența, așa cum a făcut-o de atâtea ori la multe din manifestările noastre! Cel mai tare moment al zilei a fost atunci când un copil de până în zece ani a smuls cu mânuțele lui un steag tricolor din cerc si a început să alerge cu el. Imediat, ceilalți copii au făcut la fel, spontan, fără să spună nimeni nimic în acest sens. ce a urmat după aceea a fost ceva de nedescris, un ”joc” al steagurilor peste dealuri, între Pământ și Cer, un ”joc” regizat de Dumnezeu pentru a ne da certitudinea că ,,tot ce este românesc nu piere”, că fiecare pas al nostru pe Calea Neamului are sens. Instinctul național nu este un concept abstract, voi povesti despre asta curând, rămânând la concluzia că fiecare copil este o baricadă pe care Drapelul se înalță spre Biruința Neamului Românesc. Cineva într-o fotografie, chiar arată cu mâna, punctual, concret, acest lucru, tot din acel instinct sau…printr-o minune. Să vă dea Dumnezeu sănătate și fericire, oameni buni!Libertatea de a fi români este în puterea voastră, adică în Credință!

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook