Povești cu tâlc din Marele Război (XCIX). Revanșa lui Gary

Cu ceva timp în urmă, confratele Adrian Tudor ne-a oferit un dar, pe atât de mărinimos, pe atât de drag sufletului nostru, o CARTE. El are mereu obiceiul acesta, știindu-ne slăbiciunea pentru citit. Este vorba despre una din cele din urmă opere postume ale lui Ion D. Sîrbu, intitulată „Ultimele”, apărută la editura târgujiană „Măiastra”, în anul de grație 2020. O ediție de colecție, îngrijită, cu note, referințe critice și indice de nume, marca Toma Velici. Felicitări, Maestre! Autorul, „asistent pe lângă cel mai mare filozof al țării”, a avut o legătură aproape imposibil de prezumat, chiar și pentru cei mai vizionari dintre noi, cu județul Gorj și Marele Război. „Prin 1937 – [își amintea Ion D. Sîrbu] –, foștii colegi de ucenicie mi-au propus să lucrez cu ei, în acord, la o muncă specială. Era vorba de niște forme trapezoidale mai mari, mai mici, ieșeau de la turnătorie, trebuiau curățite lună de praful și sârmele de după turnare. Frecam, frecam de ne ieșeau ochii frecând. Din când în când, venea însuși Directorul, ing. șef al Atelierului, domnul Georgescu-Gorjan, însoțit de un fel de popă, mic, bărbos și repezit. A fost un chin – acel popă mic și rău ne controla des, ne înjura repezit, el una știa: suprafețele să fie curate, lise, fără fir de praf.” Timpul s-a scurs. Ion D. Sîrbu (Gary) a fost mobilizat în al Doilea Război Mondial („am fost rănit, am căzut prizonier, am evadat, am dezertat de două ori”). A supraviețuit și a continuat prietenia cu Lucian Blaga. A urmat tăvălugul comunist. Cu toate că era fiu de miner și avea origine sănătoasă, precum și „4 ani de ilegalitate în partid”, a înfundat pușcăria comunistă, ispășind 6 ani și jumătate de temniță grea, fiind eliberat prin grațiere abia în 6 februarie 1963. La câțiva ani după eliberare, destinul i-a oferit șansa lui Gary să se revanșeze. A spus-o chiar el: „(…) prin 1966, a trebuit să conduc un grup de oameni de teatru din Republica Democrată Germană, la Târgu Jiu. Să le arăt complexul. Am început cu Masa Tăcerii, cu Poarta Sărutului. Când am ajuns sub Coloana Infinită – deodată mi s-a făcut rău. Brusc mi-am dat seama că acele suprafețe trapezoidale pentru care mi-am sângerat eu mâinile în vacanța 1937 (…) nu erau decât segmente din Coloana Infinită. Dar eu nu știam, nu aveam de unde să știu pentru ce îmi zdreleam eu degetele, ca un prost.” Îndrăznim să zicem și noi, precum Mântuitorul Iisus Hristos către femeia păcătoasă din casa fariseului Simon: „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace!”

P.S.: alte amănunte pe larg, despre I.D Sîrbu și despre destinul său fantasmagoric, inclusiv despre segmentele Coloanei Infinite, ctitorite în cinstea eroilor gorjeni din Marele Război de către magul Brâncuși (acel „popă, mic, bărbos și repezit” din amintirile lui Gary!), în Țîrlea Ion – Târgu Jiul de odinioară.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook