„Resetarea” speciei umane / Referat pregătit pentru profesorii din România.
Dragi, profesori!
Doamnelor și Domnilor! Excelențe!
Vreau să vă prezint, aici, lucrarea mea cu titlul „Cartea Educației”. Ca autor, eu sunt un om aflat în afara sistemului de activitate al școlii, cineva care nu practică Educația. Dar, ca și toată lumea, sunt convins că educația se vede mai dine dintr-o parte, din stradă. Știu prea bine că, chiar de la primul auz al titlului acestei lucrări „Cartea Educației”, apare un dezacord. E normal ca titlul ei să vă aducă nedumerire, iar eu… o înțeleg. Oricum, sunt sigur că explicațiile mele expuse în lucrare vor destrăma toate îndoielile în dreptul de a o numi, anume așa: Cartea Educației.Cartea Educației este rodul unei descoperi științifice a tinereții mele. Pentru a promova descoperirea dată trebuia să formulez Aparatul explicativ, limbajul descrierii. Dar termenii necesari, în lipsa practicii științifice, se adunau cu greu. La un moment dat de disperare, credeam că am nimerit într-un labirint al logicii din care viu nu mai pot ieși. Și, numai datorită Științei, lucrărilor efectuate la catedra de filozofie de la Universitatea Alexandru-Ion Cuza din Iași (publicare pe net în anul 2012), lucrări de reabilitare a filozofului francez, Ștefan Lupașcu, de origine română, am reușit să mă salvez. Logica, ca știință, poate fi nu numai locală, așa cum o știm, dar și „generalizată”. Cu mult timp mai târziu, acum, după ce am formulat „Aparatul explicativ”, am înțeles că cercul logicii generalizate, pe care eu l-am parcurs, s-a încheiat. Această „descoperire” a tinereții mele e independentă și separată de mine. Ea e generalizată, aparține tuturor, oricărui om. Dar, totuși, „descoperirea” mea e specială. Ea nu e lipsită de sens, de valoarea sa autentică. Ea poate fi explicată. Am făcut-o!
Ceilalți „exploratori” ai cunoașterii, atinși de același dor de a cunoaște, gânditori și ei ai acestei „descoperiri”, o parte din oameni, cei cu memorie slabă, din aceleași motive ale sărăciei limbilor în termeni, nu se mai încumetă să caute explicații. Eu însă, le prezint! În timp, altă parte dintre oameni, cei cu memorie înaltă și talent în științe – o folosește activ. Dar, neexplicat. Cunoștințele lor sunt folosite numai intuitiv, irațional, ca pe un dar dat de sus, carismă. O altă parte – aceștia sunteți voi, Domniile Voastre, profesori și savanți ai sistemului educațional. Eu vă voi prezenta explicațiile „descoperii” noastre comune, în cel mai rațional mod, chiar acum, aici.
Cred că, anume, din cauza structurii limbilor, oamenii moderni se distanțează între ei tot mai mult, de până la incompatibilitate în percepții. Am meditat mult cercetând sursele corespunzătoare, sperând că explicațiile necesare există undeva. Facebook e un sistem grandios de comunicare. Mi-a fost pusă la dispoziție posibilitatea de a testa publicul, de a mă convinge în conceptul descoperiri mele pe care eu o numesc: Realitate de raționament. Acum, sunt convins că explicațiile raționale a fenomenului integrat al Educației, îmi aparțin numai mie. Pot să continui?
Am să mă stărui să fiu cât mai laconic, cât mai precis în vorbe. Și nu numai pentru a vă trezi curiozitatea, dar și pentru a vă face să acceptați lectura acestei lucrări. Într-adevăr, ce poate să aducă pedagogilor această lucrare? O singură carte… Am să vorbesc de lucruri fixe, „bătute în cuie”, pentru că dialogul tradițional, de astăzi, fie politic sau științific, alegoric, deseori e despre mere, dar cu adevărat se au în vedere perele. Unele din pere, chiar bâhlite. Și așa: Punctul Nr.1:
1. Se anunță, că din mentalitatea acestei Lumi „civilizate”, lipsește un Segment important se cunoștințe. Acele cunoștințe au fost „pierdute” odată cu separarea școlii de biserică. Vă rog, să fiți calmi. Și eu, ca și voi, nu vreau ca Biblia să fie studiată la școală. Cunoștințele „pierdute” nu mai pot fi recuperate prin restabilirea relației vechi dintre biserică și școală, ci pe calea Științei, prin această lucrare „Cartea Educației”.
2. Pentru a înțelege din start, ce reprezintă această carte, va trebui să încep, de la poluarea mediului nostru de viață. E o alegorie. Doriți să avem o planetă curată? Răspunsul – e afirmativ. Dar, doriți D-voastră să vă schimbați percepțiile, deprinderile și tradiția? Bineînțeles, că nu. Veți spune: „S-o facă altul. Eu, unul, n-o poluez! Apoi, avem oameni de specialitate, angajați.” Odată format, îndoctrinat deja, omul matur își pierde dorința de a se schimba. Dacă social, prin sistemul de Stat, încă se mai poate de făcut ceva, apoi, intim-ba! Legile intimității sunt altele. Care? Se expun în lucrare mea. E corect proverbul „Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba!”
Și acum, vreau să vă rog, să nu mă mai credeți prezentator de iluzii, inventator sau mistic, clarvăzător sau șarlatan. Ca părinte, eu nu vă cer schimbare în ceea ce faceți la școală pentru copii mei. Înțeleg foarte bine că conceptele Domniilor voastre în Educație vor rămâne intacte atâta timp cât cartea mea nu e citită, meditată personal în doi cu Sine însuși. Adică, de profesorul de astăzi, de acum, și de profesorul de mâine.
Ceea, cu ce pot începe eu aici, e o banalitate. Vă anunț existența discrepanței între azi și mâine: azi-0-mâne; noapte-0-zi. Ciclul timpului, noapte-0-zi, e un echilibru, ca și mișcarea neîntreruptă a unui pendul de orologiu. Dar, omul e activ numai ziua. În activitatea sa, el ignoră centrul echilibrului naturii, -0-, noapte-0-zi, și creează alte echilibre necesare pentru el, puse pe centre inventate, secunde, -0”-, artificiale. Oricum, e axiomatic echilibrul fenomenul cunoașterii: la început ipoteza, credința în ea, apoi însuși cunoașterea, descoperirea, rezultatul științific: credință-0-știință. Pendulul intern al omului e un model perfect pentru explicație. Practic, ceea ce vede ochiul fizic, e sclipirea externă a pendulului în timpul mișcării lui, oscilației: stânga-0-dreapta. Ceea ce nu vede ochiul minții e, Potențialul ascuns al mișcării. El totdeauna e prezent în proces, instigă mișcarea.
Alegoric, centrul prin care trece „pendulul corpului uman”, e legat de dimineața zilelor, de o deșteptare pe care, logic, totdeauna e clară, e pentru trup. Dar din altă parte, le fel de logic, deșteptarea nu se produce natural, singură, pentru a trezi intimitatea mintală. Anume, a minții, a ochiului minții. E nevoie de un efort, educație. Omul învață toată viața. Fiecare om ar trebui să aibă un astfel de centru conștientizat, instrument al autoeducației. Centrul dat, poate să se trezească numai odată în viață, înainte de maturizare. Dar, asta se întâmplă inconștient de fapt, numai intuitiv, ca carismă. De aceea susțin că, chiar dacă sunteți aranjați comod, ca profesori, în umbra „pomului cunoașterii științifice”, de acum înainte, după prezentarea lucrări date, veți înțelege, veți ști că nu e departe: iată aici, alături, făcând numai un pas, manifestând al său Potențial propriu, de centru, voința și efortul de a depăși lucrarea dată, veți ieși la lumină, integra mișcarea „pendulului mintal”, stânga cu dreapta. Astfel, partea a doua de mișcare a pendulului, realitatea de raționament, va deveni conștientizată: faptă-0-raționament. Și nu numai partea a doua, dar și Potențialul, -0-, instigator la armonie, ritm, vibrație funcțională. Și aici, Stop!” Aș putea din nou să vă trezesc îndoieli amestecate cu iluzia sau chiar erezia. O ignorare în plus, m-ar ajuta, mi-ar confirma convingerea, dovada precum că gândurile voastre sunt îmbrăcate în „mantaua veche” a lui Gogol. Dar, ce folos? Îmi va fi și mai greu să vă conving să „mergeți la croitor”, să vă croiți o haină nouă.
1. Realitatea de raționament.
După ce am editat această lucrare „Cartea Educației”, meditând cam cum o voi putea prezenta, mi-am dat seama că va trebui să încep de la definiția realității. Ce e realitatea? Așa, am divizat realitatea în trei departamente:
1. Realitatea faptică, rațională, cea pe care o folosește fiecare profesor, Știința; (dreapta)
2. Realitatea religioasă, mistică și deci, irațională, Credința; (stânga)
3. Realitatea de raționament. (Potențialul firesc al rațiunii)
Bineînțeles, Știința și Credința, conțin și ele o realitate de raționament. Dar, numai relativ. E bine să cunoști prin știință. Dar, e bine să cunoști și prin credință, mituri. Unde nu știi, crezi! Și aici, trebuie să fac o remarcă. Cartea de obicei e un atribut al învățământului. Cartea Educației, nu! Ea nu învață. Ea numai indică, inițiază, prezintă cunoașterea științifică și cunoașterea religioasă, ca structură trinitară. Le balansează: stânga-0-dreapta. E o realitate pură, numai de raționament.
De aici înainte, pare că va fi mai simplu de perceput și gândit acest discurs. Fiecare om dorește armonie, siguranță și fericire. Nu e așa? De aceea, iertați-mă, dar eu nu mă voi băga în realitatea faptică, cea pe care D-voastră o creați. Ea e rațională numai pentru voi. Iar rezultatul muncii voastre e cunoscut. Nu am intenții să vă schimb concepțiile. Din această carte nu veți învăța cunoștințe, ca cantitate. Aici numai veți analiza, testa calitatea cunoștințelor voastre deja însușite. Corespund ele structurii mediului de viață (stânga-0-drepata), oscilațiilor pendulului autentic propriu, sau nu. Cunoștințele practicate astăzi, așa cum ele sunt, sunt așa precum e și tradiția. Nu corespund pendulului autentic. Deci, ele reprezintă un alt echilibru, faptic unul deformat, formulat pe un potențial inventat, de stânga, stânga-0”-dreapta, pe un centru secund, 0”. Acest centru faptic e deviat de la realitatea de raționament. Am spus, el corespunde tradiției. Pendulul orologiului uman nu se mișcă sincronic cu pendulul orologiului natural. Nimeni nu e perfect! Suntem deprinși cu „Merge și așa!”. În discrepanța celor două centre, 0-0”, natural, autentic, 0, și cel ales de profesor, 0”, avem „în cădere ca într-o gaură neagră”, peste 40% de analfabeți funcțional. Peste 30% de absolvenți fără BAC.
Atenție mare! Oricum mi-aș formula eu cuvintele, totuși, vă asigur, acesta nu e un atac asupra Domniilor voastre. Problema educației e globală. Oriunde în lume se caută soluția. Iar prezentarea Segmentului de cunoștințe „pierdute”, o evaluează. Oscilația autentică a pendulul orologiului natural e integră și indică, arată la centrul natural, Potențialul de mișcare, 0. Așadar, Realitatea de raționament nu trebuie ignorată.
Astăzi, noi ne prezentăm pe sine însuși ca membri ai unei civilizații moderne. Dar, iată, ne aflăm în agonie, în impas social, politic și climateric. La timp, trebuia de dezvoltat omul. Trebuia dezvoltată ingineria intimității umane, dar în loc de asta, a fost dezvoltată tehnica, ingineria socială cu care s-a distrus Mama-natura. Conflictul e aici, între aceste două abordări inginerești, Una – a intimității interne, educația generalizată a omului. Alta – a societății, educația particulară a specialistului, robului, servitorului mașinii sociale. Și aici, avem de studiat un echilibru important: intim-0-social. Pendulul orologiului uman se mișcă din interior în exterior și invers, trece prin salt, relația, -0-, dintr-o parte în alta, dar neconștientizat. Nu se folosește centrul autentic, 0, potențialul care așteaptă acțiunea, trezirea pentru a instigă la unitate, integritate a omului cu natura: natură-0-om.
2. Realitatea integrată.
Prezentând realitatea în trei părți, stânga-centru-dreapta, credință-0-știință, putem prezenta, ca realitate integră, toate cărțile lumii. Tot în trei. Structura balanței le reflectă pe toate cărțile lumii ca cărți divizate în două părți: religioase și științifice. Cartea Educației, însă, pe drept și pe cinste, nu afectează cu nimic conținutul altor cărți. Ea, doar structural, reprezintă centrul lor de legământ, relația, -0-: irațional-0-rațional; religioase-0-științifice. Aici, publicitar, Cartea Educației este prezentată, ca Axă universală a umanității, -0-: Știință-0-Credință. Centrul acestei balanțe, Zero, reprezintă integritatea, Sursa cunoașterii de la nimic, la tot: nimic-0-și tot. Ce cunoștințe se ascund în această „Sursă”, în relația, -0-? Răspuns: Realitatea de raționament, Potențialul autentic, 0, încă nevăzut și neînțeles al mișcării ondulatorii sociale și intime. Cine suntem noi, oamenii?
Spațiul Realității de raționament, -0-, are proprietatea de a se extinde. Cunoștințele faptice, de știință și credință ar trebui să se structureze adecvat, transcendental, în structura balanței: raționale-0-faptice; axiome-0-dogme (fie că dogmele sunt religioase sau științifice, sociale).
Astfel, folosind triada în calitate de indiciu al echilibrului intim sau social, vom fi uimiți de faptul că tot ce e nou, e de o vechime demult uitată. Aceste cunoștințe au fost știute și folosite de oamenii antici (vezi, lucrarea). „Recuperate” fiind, cunoștințele vechi de raționament, axiomele pot fi folosite și în Educație. Iar totul de începe de la structură, forma cunoștințelor, cred-0-știu, cuvinte montate orientat, fiecare la locul lor, în triade. În stânga, începutul cunoașterii, credința generală în ipoteza posibilității faptului declarat, Creația, în dreapta – Știința concretă particulară, Autocreația (Evoluția). Lipsa măsurii, a triadelor formate pe noțiunea balanței, stânga-0-dreapta; credință-0-știință, Creație-0-Evoluție, educație complementară (intimă)-0-educației contradictorie (socială), ne va convinge că anume ea, lipsa măsurii este motivul impasului social al Lumii omului modern. Astfel, e nevoie de practicat formarea echilibrelor corecte, sincronizate cu natura. Va fi nevoie de elaborat științe complementare speciale pentru fiecare disciplină a sistemului educațional. Asta e creație, autocreație intimă a profesorului. Noua știință nu se va coborî de undeva de sus, de la minister, pentru că ea e intimă, aparține numai profesorului concret, talentului lui, excelenței lui.
Anume balanța, intim-0-social, intern-0-extern (și invers), va trebui să stea la baza educației. Intelectul echilibrat, pus pe suportul său real, relația, -0-, intelect intim-0-intelect social, va trebui ridicat mai sus, de asupra bunăstării materiale: trup-0-mâncare. Primă triadă, intim-0-social, reprezintă însuși viața, a două, secundă, trup-0-mâncare, – existența. Ambele triade sunt derivate de la triada intermediară: viață-0-existență. „A exista” pentru un om, nu trebuie să însemne viață, trai. Viața, e o activitate mintală. Iar toate triadele au una și aceiași formă, precum e și Portalul cunoașterii: general-0-particular (creator-0-om). Cunoștințele structurate sunt la fel, o „mâncare” inteligentă a sufletului. Inteligența autentică, -0-, se va găsi în triada: intim-0-social. Iar inteligența artificială, -0”-, aparține societății, mașinilor: natural-0”-artificial (trup-0”-mâncare procesată). Aici omul, ca ființă gânditoare, e tratat ca ființă biologică, animal dresat, detaliu biologic a unei mașini sociale.
Două mari porți, stânga-0-dreapta, se rotesc în jurul unui singur pilon, centrului de gravitație, relației, -0-, promovată de Cartea Educației. O poartă e pentru cunoștințele intimității (stânga). Alta, e pentru cunoștințele sociale (dreapta). Prin poarta intimității – ar trebui să se miște știința despre suflet, spirit și intelect intim. Cunoștințele aflate într-un corp sănătos, e o informație bivalentă, balansate: irațional-rațional. Pe o parte din intimitate se adună cunoștințe „iraționale”, tradiții, mituri și credințe. Pe alta parte din aceiași intimitate – cunoștințele „raționale”. Dar, a cărei rațiuni, a cărei științe intime, luate ca conținut – axiomă? Nu există! Notăm: X. Oricum, aici pe partea dreaptă, locul e liber. Dacă vom susține că nu e așa, apoi acea rațiune care există, nu e izvorâtă de la intimitate, convingere axiomatică personală. Ea e copiată din societate, din științele sociale. Prin altă poartă, dreapta, poarta cea socială – trec cunoștințele sociale, iraționale și raționale, despre comunitate, țară (ele, există deja, se află în dezvoltare: fascism, stalinism, comunism, neomarxism…). Schematic, prin triade, lucrurile se văd mai clar: (irațional-0-rațional) – intim-0-social – (irațional-0-rațional).
(Credința + XXX) – intim- 0- social-(cunoștințe faptice raționale + irațiunale (intuiția socială)).
E evident, că avem un loc al rațiunii, XXX, pregătit de natura rațională a omului, pentru știința axiomelor, Segmentul de cunoștințe „pierdute”. Recuperat! Acum, în acest loc liber se petrec lucruri stranii legate de teorii ale conspirației, de educație prin imitație, copiere și reproducere. Gândirea, consecvent, e numai liniară, cu o imaginație opacă.
Astăzi, cunoștințele intime, actuale, aflate în intimitatea noastră, sunt aceleași ca cele din afară (intim=social?). E irațional, deoarece științele sociale nu pot fi balansate cu intimitatea. Nu au nici structura firească, stânga-0-dreapta, om (ca intelect)-0-societate. Nu au, nici potențialul necesar, centrul, 0. Socialul prevalează individualitatea, Iar individul își pierde identitatea. Intelectul lui reprezintă un fragment din societate.
Imperiile istorice aveau un sigur început, 1, dictator: Hitler, Stalin, Ceaușescu….O unitate biologică, 1. Și acum, în condițiile democrației, e nevoie de un Lider. Numai că există o regulă nescrisă: toate imperiile mor. Centrul echilibrelor create de lideri, 1, era unul secund, 0”: Lidr-0”-popor. În acel centru se ascundeau valori ale relațiilor fizice, materialiste, 1. Încercarea de a evidenția un singur lider al neo marxiștilor se stopează în incapacitatea lor de a elabora o teorie ideologică de proporții, mondială. Globalismul social eșuează. Toate încercările materialiste eșuează. Cunoștințele reale, faptice, sunt diferite, iar ele nu pot fi egalate. Faptic avem cunoștințe raționale faptice, intime, aflate într-o egalitate forțată: intim=social. Omul, ca intelect, nu e un luptător adevărat cu societatea, cum se crede, ci o continuitate a ei, om supus, manipulat, copie.
Fiind în această goană nebună, după bani, oamenii contemporani nu mai pot fi opriți pentru schimbarea vitezei mașinilor lor. Măcar, pentru a afla locul frânei la acea construcție nebună pe care ei au creat-o. Realitate de raționament, relația, -0-, ignorată. Iar banii, nu sunt folosite pentru dezvoltarea omului sau păstrarea planetei, ci pentru arme de distrugere în masă, programe de prestigiu al oamenilor bogați, căutarea altor planete pentru turism și viață.
Așa dar, vom marca bine: Câmpul realității de raționament al minții, al intimității oricărui om, e liber. Aici se cară alte idei, idei ale realității faptice, sociale. Aici, se naște impasul „omului gânditor”, depresia și stresul, corupția și criminalitatea, indiferența și pasivitatea. Va trebui de evidențiat, de căutat un alt Imperiu, unul generalizat, global, al „omului meditator”, cel dotat cu cunoștințe despre un Lider global imaterial, 0’, cu Potențialul pasiv, 0, capacitate de a crea „iubire”, lucruri balansate, echilibre. Așa, noțiunea de „Lider generalizat”, global, 0’, prin salt cuantic, 0’-0-1, devine un concept despre un Lider impersonal nevăzut, trinitar: Conștiința, 0 prim, Realitatea de raționament, -0-, extinsă, Cunoștința globală, 1.
Adică triada: Conștiința-0-Cunoștință (0’-0-1).
Această triadă e o derivată și ea. Provine de la Portalul cunoașterii: General -0-particular (în religie: Tatăl-0-Fiul). Iar, însușirea Segmentului de cunoștințe recuperate, propune crearea balanței, intim-0-social, și ca urmare, e posibil de a generaliza intimitatea tuturor oamenilor, formula conceptul de Cunoștință și Conștiință globală (suma conștiințelor particulare a oamenilor resetați de la modul de gândire tradițional, 2D, și trecute prin salt la modul de gândire spațial, 3D, prin Portalul cunoașterii, General-0-particular) .
Aceiași situație se va observa la analiza noțiunii de intelect. Astăzi, educația modernă se ocupă cu educația intelectului social specializat, fie el religios sau științific. Unde e echilibrul: intelect intim-0-intelect social? La nivel de raționament, el, dacă există, apoi nu e conștientizat. Intelectul intim, cel rațional, repet, astăzi reprezintă o copie a intelectului social, faptic, tradițional. Oamenii sunt siliți prin frică să se egaleze în intelecte. Se insistă: Fă așa „cum a spus popa” sau faci așa, „cum te-a învățat la școală, îți cere Statul. Intelect social, aceasta e o Matrice de cunoștințe de grup religios, național sau statal. Dar oare, în aceste condiții, cunoștințele intimității interne poate fi egalată cu științele sociale: intim=social? Nu! E clar de ce. Intelectul social prevalează intelectul individual în cunoștințe. Nu poți ști tot, cunoaște tot. Din altă parte, s-ar părea că conceptul triadelor ar asemănă între ei oamenii, transforma în roboți. Identitatea lor, dizolvată. Exclus! Intim, meditativ, fiecare din ei gândește măsurat, își caută cuvintele corespunzătoare pentru a forma fractalul trinitar, echilibrul său adecvat naturii. Dar social, activ, fiecare își expune gândurile liniar conform necesității lor fiziologice. Oricum, mai puțin egocentric, odată ce fiecare știe că adversarul lui gândește la fel. Ambii au același început autentic, 0, același motiv de a respecta și de a fi respectat.
Prin cantitatea cunoștințelor lor oamenii sunt dispersați. Avem deja o ierarhie, prea extinsă, de la primitiv la genial. Mai mulți oamenii și chiar mai multe țări slab dezvoltate sunt incompatibile cu viața! Această lume nu a știut nici o zi de pace. O parte din lume, „eroic”, o sacrifică pe alta. Pentru a fi compatibili, egali intim, dar conștienți de diferențierea sa fizică, materială, socială, națională sau geografică, e nevoie de calitate, de un indice comun, inteligența autentică. Această inteligență apare, deja, într-un echilibru cu cunoștințe mici, puse pe rațiunea suficienței, optime pentru o existență psihică a trupului sănătos. Inteligența autentică se auto generează prin însușirea Științei extraordinare a axiomelor, Segmentul de cunoștințe, prezentat în lucrare, de cunoștințe importante, recuperate.
3.Strucura educației.
Problema educației e calitatea, iar calitatea depinde de structură. Astfel, analfabetismul funcțional, alegoric spus, manifestat la trecerea pendulului orologiului autentic, prin cel mai jos punct, -0-, nevăzut, instigă la implicare, sincronizarea mișcării pendulului prin folosirea ambelor părți, stânga-0-dreapta, activ-0-pasiv, intim-0-social; meditație-0-instruire. Iar punctul de plecare e ceea ce ne dorim toți, armonia, claritatea lucrurilor văzută prin o structură adecvată naturii. Soluția necesară pentru implicare se va găsi, numai, dacă se vor folosi triadele.
De exemplu, să admitem că Lege generală a Universului, e însăși Complementaritatea. Aceasta Lege ne prezintă starea reală, stabilă, creată deja, a Universului, gravitația ciclică a aștrilor și planetelor. Pe Pământ starea proceselor ciclice, zi-noapte, vară-iarnă, naștere-moarte, se numește Lume a naturii. Omul, însă, creându-și o Lumea a sa, artificială, parazitar exploatează ciclurile naturii, le încalcă: „De la natură nu se așteaptă rodul ei. Se ia!”. Legea generală a omului e Contradicția. Ea nu este controlată cu chibzuință. „E nebună înțelepciunea lumii acestea. Nebunii urcă sus de tot!” Astfel de observații arată la lipsa armoniei ciclice din Lumea omului. Această „lipsă” persistă peste tot, apare neașteptat de parcă ar fi ascunsă. Educația modernă n-o poate ocoli. Ciclul de viață a generației mature a fost început abuziv, numai pe partea contradicției, a doua parte din ciclul celor două Legi generale, echilibrate în natură, complementar-0-contradictoriu. Adică, numai pe partea Legii contradicției, luptelor. Oricum, ambele legi sunt folosite intuitiv de generația matură. Dar, numai după păreri și practici nelimitate, neconștientizate. Însușind diferite structuri labirintice ale științei, oamenii „moderni” le folosesc cu zel, egocentric, fără limită, milă. Mai mult-mai bine!
În goană după Știință, oamenii tineri se zbat ca fluturii în noapte în dorințe de a ajunge la Lumina ei. În drum spre acel far orbitor, ei se izbesc, iar o parte din ei mor în rețeaua de protecție a farului, pusă în cale. Ea e împletită de egocentrismul omului politic, învățat: Programul de Învățământ. Astfel, noile generații devin copiatori, imitatori. Elevii își consumă energia mintală și epuizați fiind, așa cum sunt, nu mai pot ajunge la deșteptare, la descoperirea potențialului său propriu, capacitatea de a crea noi sisteme ciclice, echilibrate rațional, conștient de faptă. De aceea, poate, avem analfabeți funcțional și probleme cu IQ, coeficientul inteligenței, la trecerea elevilor din clasă în clasă. Structuri labirintice al științei se învață prea multe. Puterea elevului n-ar trebui montată în memorizări mecanice, ci în inițieri de a crea structuri, echilibre, balanțe sigure. Pentru asta, el trebuie să ajungă la Potențialul său propriu, 0, centrul teoretic al echilibrelor, relația, -0-. Cu „ghemul de ață a Ariadnei” în mână, fiecare doritor de a cunoaște va ieși singur din labirintul cercetat. El învață, a învăța! Poate! Este dotat cu măsura corectă, Triada. Plăcerea cunoașterii nu va mai fi blocată sau tratată ca pe un dar nebun, dorința de a avea cunoștințe enciclopedice (Ele sunt montate în telefon). Creierul va fi folosit sănătos, principial, în limitele rațiunii suficiente.
Un minim de cunoștințe optime e necesar pentru inițierea gândirii spațiale. Acest minimum trebuie bine gândit de profesorii noilor generații. Iar calea intrării în această gândire sunt triadele, gândirea în imagini legată de spațiu: înaine-0-înapoi; stânga-0-dreapta; sus-0-jos.
Am spus că vorbim de realitate, că prezentarea realității de raționament nu poate afecta direct realitatea faptică, cea creată de om. E nevoie ca însuși omul să se schimbe. De aceea, se cere voința Lui și efortul Lui. Cu părere de rău omul matur, odată îndoctrinat în științe sociale sau religioase, nu mai poate să se modifice intim. Chiar dacă el va însuși Cartea Educației, oricum, tradiția și deprinderea e mai puternică. Ceea ce poate face el, e grija lui manifestată față de copii, de complementară, formularea structurată a cunoștințelor, pregătirea noilor generații pentru momentul maturizării mentale, deșteptării. Atunci când triadele, în calitate de măsura a lucrurilor, vor răsări singure, spontan va începe și deșteptarea, un salt cuantic executat prin analiza cuvintelor, legilor, principiilor etc. Cum? E treaba fiecăruia din voi, specialiști în materii, profesorii. Fiecare om, intim, e format prin un limbaj al său, propriu. E o inginerie internă, proprie, autocreație. Particularitatea intimă nu se generalizează social. Numai local. Deci, în intimitatea sa fiecare va fi nevoit să accepte Știința axiomelor, Segmentul recuperat de cunoștințe, acum în lipsă.
Oricare formație social-politică e acceptată prin forța de Stat. Ea apare în calitate de o copie extrasă de pe voința declarată a Liderului sau nucleului conducător. Odată cu dezvoltarea științifică a societății, revenirea oamenilor la realitatea de raționament e inevitabilă pentru oricare membru al societății. Uniunea Europeană va muri, dacă nu va accepta Teoria științifică, Triada.
Să cugetăm. Toate procesele din Univers au loc la granița, 0, a două faze, 1-0-1. Aici e creativitatea, nașterea și moartea, trecerea noului în vechi. Conceptul acestei structuri e etern. Dar, ce nou, creativ, poate să apară din interiorul tânărului „modern”, dacă in intimitatea lui sunt montate (prin imitație și copiere), ca pe o tablă rasă, o mulțime de cunoștințe practicate faptic, dar lipsite de realitatea autentică (pierdută!) de raționament? De structură. Fazele intime, irațional-rațional, nu pot avea graniță, -0-. Se vorbește mult în amalgame, în salate de cuvinte, se descarcă energii ascunse, dar armonie socială, nu e. (Vezi, politica de talie globală). O ordine sincronizată cu natura, nu se găsește. Rațiunea intimității generației noi, dacă o privim prin balanța, irațiune-0-rațiune, totdeauna e o copie luată din societate, străină. Pe termen lung, un echilibru bun, irațiune-0-rațiune, imposibil. Pe tot parcursul istoriei omului, rațiunea socială a fost temporară, muribundă. Ajuns la un nivel de dezvoltare educativă, optim pentru a primi hotărâri la nivel personal, fiecare membru al generației noi, vede că e lipsit de identitate sa firească, de spiritul armoniei și perfecțiunii sale montate pe Realitatea de raționament. Practic, oamenii se cheamă unii pe alții la trezire, deșteptare. Dar, alogic, intuitiv. Resetarea devine un cuvânt folosit în ascuns, materialist, cu urmări grave de diminuare a populației sau reglare a ei prin metode genetice de modificare biologică a omului, creierului lui. Dar, totuși, e posibilă, există o alternativă: educația complementară, aplicarea metodologiei de structurare a cunoștințelor.
Așa o resetare a cunoștinței proprii trebuie meditată bine. Tradiția de a trata religia și știința ca raport, contradicție, credință/știință, se cam termină. Construcția lumii omului e artificială, iar relația cu Biblia, carte a revelațiilor naturale, nu poate fi altfel decât la fel de naturală, deci echilibrată: Credință-0-Știință; trecut-0-viitor. E imposibil să resetezi, să-ți uiți trecutul. Anume, naturalețea cărților sfinte, conservate de secole prin Credința în rațiunea armoniei, se va păstra și organizarea vieții omului. Credința în rațiune, totdeauna e omniprezentă. Așadar, dacă din natură omul alege armonia, simetria sau frumusețea. Așa, el va putea merge mai departe spre perfecțiune, eternitate.
Cartea Educației prezintă în reflecție, realitatea de raționament: legi generale, logica generalizată, dualismul naturii, o știință nouă a axiomelor și chiar o credință de care nu poți să te ascunzi, Credința în rațiune. Ele, nicidecum, nu pot fi studiate ca științe sociale. Ele sunt opuse, transcendental, ca stânga cu dreapta, formează cu realitatea faptică un echilibru. Aceste cunoștințe sunt intime și e nevoie de o meditație adâncă. Fiecare profesor e individualitate aparte și e dotat cu al său bagaj de cunoștințe, ai săi termeni. Această conversie, autor – cititor, nu poate fi vocală, nu poate fi făcută la lecții deschise. Și nici pe Facebook prin postări multiple. Social, oamenii sunt diferiți. Deja incompatibili. Va trebui să-l susținem pe misticul Gurdjiev, un francez de origine sovietică, care spunea că oamenii maturi sunt ca niște mașini avariate. Fiecare crede că-l înțelege (sau nu-l înțelege) pe oponent, dar în realitate, nu e așa. Fiecare își caută perfecțiunea sa proprie, echilibrul său. În lipsa cunoașterii măsurii de calitate, triadele, oamenii maturi nu-și mai pot aranja relațiile cu semenii săi. Discrepanța mare dintre ei, 0-0”, e persistentă. Ei nu au conștientizat la timpul respectiv Structura cunoștințelor. Ei așa și rămân, incompatibil. De aceea, pregătirea intelectului intim, ca spațiu al rațiunii, va trebui inițiată de la început, la școală. Cum? Ca pe o inițiere acceptată, dorită benevol de Sine însuși. Prin lărgirea fundamentului cunoașterii, prin intrarea în realitatea de raționament: stânga-0-dreapta; (realitatea faptică științifică)-0-(realitatea religioasă de credință). Adică, prin generalizarea relației, -0-, cu Liderul mondial imaginar, Potențialul nevăzut, 0, Atotțiitor. Structura educației va deveni autentică: Autoeducație-0-Educație socială. Așa, controlul lumii se va generaliza, va face parte din gândirea spațială a oricărui om matur, deșteptat. Iar un alt mod de a „controla lumea”, începând de la unitatea 1, un alt Lider, un alt sistem, un alt Imperiu, reprezintă o mișcare dintr-un punct în altul, 1-1-1-1… pe cercul închis, deformat, fără centrul său, 0, conștientizat. Controlul se face prin ideologii montate pe limbaje asimetrice, iluzorii, cu grad diferit de polarizare, neadecvat. Ideologiile date, sunt incompatibile cu realitatea de raționament, cea dotată cu începutul firesc, Cel nevăzut, 0. O spune cu știință de cauză, Cartea Educației.
4.În loc de sinteză.
Pentru o dovadă mai convingătoare, alături de Realitatea de raționament, va trebui cercetată și realitatea mistică a cărților sfinte. Și ea, e făcută în lucrare. Aici, la prezentarea lucrării, Cartea Educației, publicitar, aduc trei alegorii:
1. Copilul obraznic intrat în o baltă cu noroi, din curtea școlii. La întrebarea colegilor, de ce stă acolo, el tace, iar publicul uimit se adună curioși până la un moment când copilul devine activ, sare în sus și în cădere împroșcă cu noroi pe cei din jur, umilind-ui. Dar, „faima” lui e uitată ușor. O prostie.
2. Moartea și învierea Lui Iisus. La fel, ca pe o prostie a fost tratată povestea Lui Iisus din Nazaret, botezat ca Hristos – Mântuitor. El S-a declarat Fiu al Domnului. Adică, mai sus ca oricare preot. Relația, -0-, Preot-0-Dumnezeu, a fost tratată ca ponegrire. Preoții- umiliți. Oamenii nu L-au înțeles. L-au eliberat din închisoare nu pe Iisus, ci pe Baraba, un hoț. Numai că, Iisus a prevenit viitorul. Misticismul morții și învierii lui, atât de bine organizat, rezistă și acum testului la adevăr. Iar Iisus, care e „pe cer”, încă nu a căzut în „balta de sânge” creată de romani. Iar chiar dacă s-ar descoperi ceva nou, în acest misticism, apoi fapta lui Isus, oricum, va putea fi clasificată ca genială, divină. Mai mulți savanți ateiști, au încercat să demonteze acest mit. Dar, minune, ei sau convertit în credință.
3. A doua venire a Lui Hristos. Și asta se tratează ca pe o prostie. „Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie” (I Cor,1,23). Urmăriți bine: e scris „Hristos”. Hristos, e intelectul intim și spiritul omului Iisus. Acest termen indică relația Lui Iisus cu Domnul, Potențialul pasiv de legământ, relația, -0-: Tatăl-0-Fiul. Unul – general, altul – o particularitate al primului: General-0-Particular. Să ignori armonia dată, ar fi naiv. Ea dă structură Cuvântului Lui Dumnezeu. E realitatea de raționament. Cuvintele merg în perechi: bine-rău, Adam-Eva, Domnul-zeu. Potențialul lor de raționament, -0-, așteaptă însușirea. Triada, General-0-Particular – Portal universal al cunoașterii (Totul-0-nimic).
Prin triade e posibil de corectat structura limbajelor folosite. Iar limbile, sunt un instrument important în formularea gândurilor și comunicarea lor. Cunoscând mai multe limbi, sincer pot să vă spun că, numai datorită structurii armonizate a limbii române a fost posibil de formulat conceptul lucrării date, Cartea Educației. Acum, sunt sigur că elaborarea și însușirea științelor complementare vor șterge din istorie oricare vis oribil de a domina conștiința umană, de a o controla altfel, decât prin o Educație bună. Iată cum sună unul din vise: „Le vom păstra durata de viață scurtă și mințile lor slabe, în timp ce noi ne prefacem că facem contrariul. Vom folosi cunoștințele noastre despre știință și tehnologie în moduri subtile, astfel, încât ei să nu vadă niciodată ce se întâmplă.”
A două venire a lui Hristos, peste tot în lumea creștină e tratată ca concept irațional, mistic, de credință. E o „prostie” care umilește inima omului modern, învățat, ateist educat în realitatea faptică a științelor practice, cele dotate cu inteligență artificială. Dar, folosirea triadelor evidențiate în pildele lui Iisus, rugăciunea lui „Tatăl Nostru!”, e o procedură de raționament, cale directă spre armonia autentică, naturală, una singură care e accesibilă tuturor oamenilor, independent de tradiție, cult, educație specializată.
Prezentând, aceste trei alegorii: 1. Balta de noroi formată din ignoranța conducătorilor școlii; 2. Balta de sânge din care Iisus „s-a ridicat la cer”, vom fi de acord că apariția Cărții Educației, împroașcă gânduri rele, „cade în balta de sânge”, balta Nr.3, a românilor sacrificați Revoluției, Pandemiei și „democrației” ultimilor 30 de ani. Cartea Educației „umilește” filozofii, sociologii, savanții, specialiștii sistemului educațional. Și dacă, ca autor al acestei lucrări am susținerea rațională, dovedită științific, a dualismului naturii pus în balanțe prin o știința faptică, Mecanica cuantică, prin dualismul materiei (electron-0-undă), apoi, la fel, am o susținere științifică solidă și de la promotorii Bibliei, în special de la evanghelistul fratele Frank. El toată viața sa și-a dedicat-o structurării revelațiilor iraționale ale profeților pentru a aduce ceva logic și important pentru siguranță, susținerea mintală a oamenilor. În alt mod, această lume lipsită de logica generalizată, de necesitatea unui singur început, un Lider global, fie și impersonal, nevăzut, înnebunește. Fratele Frank a cercetat structura Bibliei, face declarații. Cam așa: „Venirea lui Iisus e aproape, dar e nevoie să vină Sfântul Ilie să așeze lucrurile”. Din altă parte: „trebuie să se împlinească Cap.10 din cartea „Apocalipsa”. Așadar, cine trebuie să „așeze lucrurile”, să armonizeze intimitatea discipolilor săi, dacă nu părinții și profesorii, posesori ai duhului educativ, iubirea, al relației autentice, -0-: elev-0-profesor; meditație-0-socializare? Sfântul Ilie ar putea fi un fenomen care „ne lovește” pe toți. Pe cât de „rezistenți” suntem noi pentru a nu accepta deșteptarea promovată prin imnul României, ca inevitabilă?
O „carte mică” ca Cartea Educației, invită la conlucrare, inițiază cititorul în cunoștințe autentice, echilibrate, puține dar optime. Cineva va trebui s-o promoveze cu „răcnet de leu”. Dar, de ce eu? Numai eu am nevoie? Doar e cea mai importantă realitate, cea de raționament. O împart prin ale mele explicații! Aparține tuturor! Eu numai am copiat un copil din poveste. Vă șoptesc în ureche: „Regele e gol.” Mă auziți? „Resetarea” speciei umane deja e posibilă. Sunt anunțate două metodologii, asta și… alta. Asta, e cu ghilimele de rigoare. Alta – fără! Avem de ales grâul de neghină. Uniți, împreună!
Vezi: Victor Deleu, Cartea Educației, Editura Vicovia, 2021, ISBN 978-606-994-000-0, Bacău (Întreabă, cere, în rețeaua de librării „Alexandria”, Bacău)
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook