„O salbă de trăiri” este viața Mihaelei CD, „o salbă de valori” este sufletul acesteia!

O persoană sensibilă trăiește de două ori, trăiește atât în interior cât și în exterior.
Mihaela CD demonstrează un autentic respect și multă dragoste față de aproapele său , oferindu-i acestuia sensibilitate și oferind-o nu cu jumătăți de măsură. Valorile morale ale autoarei sunt rodul unei educații, a modului în care a crescut în copilărie. Este posibil să fi avut o educație strictă sau permisivă, însă acea educație a ajutat-o să fie cine este acum.
Mihaela CD cultivă valori care împreună cu ale sale credințe îi conduc viața. Valorile sale sunt etice și credințele sunt pozitive, împlinirea autoarei aflându-se în mâinile acesteia. Valorile sunt idealuri înrădăcinate în noi, concepte abstracte ale viziunii noastre asupra lumii. Le învățăm din familie sau școală, le hrănim de la o vârstă fragedă și devin stabile până la o anumită vârstă, iar pe măsura trecerii timpului, acestea se pot schimba pe baza abilităților și experiențelor noastre. Păcat că de multe ori alegem să facem ceea ce spun sau fac ceilalți.
Mihaela CD își își bazează viața pe valorile sale, având un ghid intern care, acționând cu angajament și constanță, o conduce direct către direcția și împlinirea ei naturală. Autoarea caută mai întâi în interiorul său ceea ce ar dori să se întâmple afară, știind că mai devreme sau mai târziu exteriorul îi va răspunde …

Mihaela CD are bune maniere, calcă elegant și delicat , cu pași de catifea, prin viață. Din prea mult bun simț? Având teamă să nu strivească minunile lumii? Nedorind să deranjeze pe nimeni?
„Și a venit din nou o toamnă…/ Să vie încă multe după ea!/ Azi numeri frunzele ce te condamnă/ Să calci ușor…cu pași de catifea…”/
Este o dulce condamnare, pe care o acceptă, știind că deși „destinul vieți-i doar un joc/ De gloanțe oarbe și romanțe/”, într-un final va descoperi arta fericirii.
Orice ființă are nevoie de un sprijin, atât la bine cât și la rău. Cine o sprijină pe Mihaela CD? Cine i-a fost și îi este exemplu în viață? Bunicii, părinții, nașii de botez… Oricât de grea i-ar părea clipa, autoarea nu frânge aripa demnității, fiind o dovadă de bună creștere.
Stima, respectul, educația, prietenia, altruismul sunt valori care susțin și consolidează lumea Mihaelei CD și fundamentele sale.
Oamenii sensibili trăiesc în vârful picioarelor pentru a nu deranja pe nimeni. Trec prin viață fără să scoată un sunet. Mihaela CD a ales să pășească catifelat. De ce? Catifeaua este somptuoasă, plăcută la atingere și caldă. Catifeaua este o țesătură foarte fascinantă și are o rezistență mare la sunet.
Sunt motive suficiente pentru a înțelege alegerea Mihaelei CD.
Aceasta pășește delicat, însă totodată cu hotărâre, din dorința de-a trăi clipa cu intensitate maximă și de a-și răsplăti conștiința.
„Serbează, onorează-ți conștiința/ …în final rămâi tu și cu ea!”
Urmărireaa conștiinței aduce de obicei întotdeauna rezultate pozitive și un puternic sentiment de pace, acel sentiment de pace pe care Mihaela CD îl are și-l transmite.
Poeziile scrise din suflet pentru sufletul aproapelui, nu pot decât să emane o energie pozitivă. Amintirile autoarei sunt „zboruri prin lanul macilor purpurii”, însă nu doar pașii acesteia sunt de catifea, ci și „zborurile”.
Cum sunt „zborurile” timpului? Cândva în jocul său copilăresc, Mihaela CD zicea „că oprește timpului aripa”. Nu a reușit, însă a reușit să oprească aripa fiecărei amintiri: „emoții prinse la grindă într-un buchet estival”, „strălucirea parfumului de tei din părul mamei”, „veselia unei bunici sănătoase care alinta cu dulciuri și tot ce vrei”.
Uneori Mihaela CD „își pierde busola” și atunci „se lasă sedusă-n revărsări”, „scrierile îi sunt obosite în gând și o lacrimă-i treasltă pleoapa”, „vulturii nopții îi rup cochilia”…
„Busola ți-ai pierdut prin vis/ Și-ți strângi durerile în stol/ Și te îndrepți spre trist abis/ Tot vrând să dai clipei ocol”/
Fiecare avem „ofurile” noastre. Multe ofuri are și Mihaela CD, însă cel mai greu of al acesteia este plecarea spre lumină a multor dintre cei dragi. Pe autoare o „doare dorul crud în vene”, „în taină le jelește plecatul”, oftatul și-l poartă în gând și speră la ”reîntâlnirea pe fățiș” cu cei dragi plecați către lumină.
„Desfăta-ne-vom în nemurire/ Unde-și duc somnul cei plecați/ Fericiți de-o nouă întâlnire/Vom strânge-n brațe veri și tați”/
Viața Mihaelei CD este o viață presărată cu momente bune și mai puțin bune, cu împliniri, vise, neputință, regrete, însă aceasta le acceptă pe toate, știind că așa i-a fost sortit: „viața-i o osândă/Că-i joc de ruletă programat”/
„Poteca-i îngustă și fragilă,/Pe ea flutură al vieții drapel/ Secunda vociferând…agilă,/Cere destinului drept de apel.”/
O secundă cere destinului drept de apel pentru a corecta o eroare. O se-cun-dă! Autoarea nu îi cere, ci „trudește și soarbe cu drag” fiecare moment:
„Desaga vieții plină-i de momente/ Trudite și sorbite cu mult drag”/
„Zbuciumările din pandemie” ale Mihaelei CD sunt zbuciumări „departe de lume, aproape de noi”/
Unde sunt poverile? Pe umeri? Da, însă mai mult sunt în noi!
Ce avem de făcut atunci când „încet , puțin câte puțin , ne moare cerul…”?
De la cine poate veni salvarea?
„Oprește, Doamne, nebunia asta!/Că doar Tu mi poți ceva salva/Că pe omenire a căzut năpasta/ Ca s-o înghițim ca pe-o halva!”
„Ajută, Doamne, cu a Ta oștire,/ Trimite îngeri, buni samariteni!”/
Mihaela CD speră într-un miracol:
„Fă, Doamne, un miracol, fă ceva!/ Și-așează-napoi planeta pe roate”/
De unde a venit și cine este Mihaela CD? Asemenea tuturor femeilor, aceasta „a venit din rai pe pământ/ O mie de gânduri într-un cuvânt/….O mie de simfonii într-un cânt!/”, și este „un infinit de lacrimi de dor/…un infinit de șoapte de amor”/
Fiecare dintre noi lasă ceva urmașilor: un bun material, un gând, un sfat… Mihaela CD ce lasă?
„Și moștenire las un unic gând/ Oricât de mult vă-ncearcă viața/ Ghidați să fiți de-același cânt/ Iubirea să vă fie-n veci povața!”/
„Vă las poezia din sufletul meu/ de plec fără să dau de știre,/ să-i faceți loc într-un muzeu/ Lumii să-i fie eternă oștire.”/

A prețui viața este datoria noastră a tuturor. Autoarea își îndeplinește această datorie iar „din slovă face armă sfântă/ Ce inima ruptă de dor, încântă/
Mihaela CD a învățat mult din lecțiile vieții și datorită experienței câștigate, aceasta oferă sfaturi aproapelui și-l motivează.
„Răbdarea este arma succesului”/
„De-am ști să ne jertfim simțirea/ Și-n loc de pietre, pâine s-aruncăm/ Am educa cu bine omenirea/ Și-am învăța respectul s-arătăm!”/
„Ești norocos de știi să speri/ Căci bucuria stă în speranță/ Iar de-ai trecut de primăveri/ Te-alinți cu a vieții romanță!”/
Mihaela CD a învățat cât de importantă este orice secundă și „a ajuns să regrete c-a sărit grăbit a vieții undă”/
„Aici suntem ca într-o gară/ …am venit ca să plecăm/ De-i viața bună, ori amară/ S-o trăim și să ne bucurăm!”/
Autoarea respiră românește, „un românesc colț de rai ”este și în Montreal , orașul în care trăiește, pentru că „acolo-i țara, unde suntem noi!”/ Mihaela CD se roagă bunului Dumnezeu pentru binele românului, se răzvrătește „pentru toată pădurea/ Ce-și pierde verdele frunzei de brad”/, îi îndeamnă pe români „să se trezească și să reclădească țara,/ O lume s-o admire!”/
Fiecare anotimp are un farmec aparte, farmec pe care Mihaela CD a reușit să-l surprindă cu măiestrie: căderea unei frunze sau a unei lacrime, o îmbrățișare pe al clipei val, flori de măr în plete, plânsetul firului de iarbă, ciripitul vesel al verii, dansul de fericire al florilor de câmp…
Care sunt tristețile Mihaelei CD?
„În ochii firavi” ai acesteia se zbate dorul de tată, căreia i-a fost închis „brevetul vieții”.
„Printre-ale gândurilor zăbrele”, ea aude ce i-ar zice tatăl dacă ar trăi:
„Trăit-am vremuri și mai grele/ De-o pandemie, n-om muri!”/
Mihaelei CD i se frânge inima de dor, fiindcă tatăl său a ajuns doar o amintire și multe ar mai face pentru a-l mai vedea:
„M-aș face ram, m-aș face râu/ Și pasăre în zbor m-aș face…”,/ ”M-aș face umbra unui pom/ Să te feresc de arșița de vară…”/
„M-aș face fum în rotocoale/ Să te cuprind ca într-un nor/ Și-aș bântui în rostogoale/ Și-n mii de-îmbrățișări de dor…”/
Deși „a rezistat peste vulcani”, an după an îi este tot mai greu fără tată.
„Lipit e praful peste cheia ruginită/ A adormit și zâmbetul din poza ta/ În jur e totul trist și zarea-i ofilită/
Iară livada plânge-n fulgi de nea…”/
Sufletul Mihaelei CD nu are parte doar de tristeți, ci și de bucurii.
Sunt multe bucuriile simple pe care Domnul ni le oferă: bucuria de a trăi, bucuria în faţa frumuseţii naturii, bucuria unei revederi, bucuria rugăciunii, bucuria iubirii sincere şi curate.
Bucuriile sufletești ale Mihaelei CD sunt bucurii care uimesc prin simplicitate:
murmurul florilor de cais la geam, dansul tandru al unei păsări, liniștea strânsă într-o paletă de iubire și culoare, cancanul fructelor în pârg, Fluffy- cățel care înobilează simfonia vieții c-un timid lătrat….
Ce semnifică Crăciunul? Pentru mulți dintre noi Crăciunul este întâlnirea cu familia, în jurul mesei, unde găsim gustul preparatelor tradiționale. În familie redescoperim simțul și nevoia de apartenență care ne ajută să depășim singurătatea.
De Crăciun ne decorăm casele cu lumini, împodobim bradul, facem schimb de daruri, aprindem lumânări, primim colindători…
Din păcate, pentru mulți semeni de ai noștri, Crăciunul de Covid a fost dificil de depășit , aceștia amintindu-și de cei dragi plecați în ceruri și care nu le vor mai fi niciodată alături, nici măcar pentru a le oferi o îmbrățișare sau o mângâiere. Alți semenii de-ai noștri s-au resemnat în fața vieții, în fața voiei lui Dumnezeu, amintindu-și de vremurile bune pe care le-au trăit cu cei dragi deveniți îngeri, de Crăciunul petrecut împreună și care nu va fi niciodată la fel fără ei.
Mihaela CD empatizează nu doar cu „însingurații muribunzi”, ci și cu trei nevoiași care stau pe treptele unei biserici, „de vitregia iernii vrând să se ascundă” și care „se-adăpostesc și se încălzesc în vis.”/
„Privirea i se umple de durere” atunci când vede nepăsarea trecătorilor:
„Toți trec pe-acolo însă-s prea grăbiți/ Nici măcar nu-i privesc și nu le pasă/
De-atâtea magazine-s foarte obosiți/ Și ignorând, fugar, se duc spre casă”/
„Degeaba ai tot de n-ai o mângâiere/… plasele cu daruri, nu sunt vii…”/
Cum este Chicago de Crăciun în perioada de Convid?
„Drapele flutură în crivățul de-afară/ Zgârie norii luminați semeți privesc/ Crăciunul a venit pentru întâia oară/ Acoperit în straie de frică și nefiresc”/
„Nici bucuria n-are loc să se dezmețe/ Sub măști se-aud colinzi necolindate”/
Chicago „își plânge dorul sub arcada-i înghețată/ În mii de zgribulinde țepe de arici.”/
Mihaela CD „scrie ce simte din depărtări”, „versul îi este dor, leagăn și bucurie” și pentru a-și găsi alinare, aceasta „așteaptă fericirea în toamne și în primăveri”/
Negoțul pe care-l face Mihaela CD este un „negoț cinstit”:
„De-aveți de vândut/ Eu cumpăr fericire/ Vând ce-am pierdut/ Departe-n nemurire”/
Mihaela CD are harul „de-a preface o clipă de argint/ În râuri pline de seninătate” și „de-a parcurge al minții labirint/ Cercetând oazele de bunătate”/, în vaduri a găsit înțelepciune iar în poieni a găsit „flori mândre de cules/ Ce poartă în petale- rugăciune”/
Mihaela CD are multe vise împlinite, însă și multe neîmplinite, vise care „Zbiară –n gândire/ Cerând arzător să se-ndeplinească”/. Autoarea a luat o decizie înțeleaptă: a lăsat iar speranța să-nflorească.
„Indiferent cât de nefericit ai fi/ Și-orișicât de sumbră-ți pare viața/ Speranța ce-ți înmugurește n-o jertfi/ Că ea îți aduce-n suflet dimineața!”
În romanul „Pași de catifea” se poate redescoperi frumusețea lucrurilor simple și obișnuite, profunzimile neexplorate ale naturii umane în toată complexitatea ei…
Viața Mihaelei CD este tumultoasă, cu urcușuri și coborâșuri. Uneori este ferictă „sub cerul atent desenat” și se răsfață „respirând libertate”, alteori este tristă având parte de izolare și singurătate, însă la toate neplăcerile sau neajunsurile, aceasta răspunde cu mult curaj, umplându-și viața cu pasiunea pentru cuvântul poetic.
„O salbă de trăiri” este viața Mihaelei CD, „o salbă de valori” este sufletul acesteia!

Lăcrimioara Iva- membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor șef la Magazin critic și Cutezător, președine Euro Education Sardinia.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook