Scrisoare deschisă: “Pe stema României este reprodusă o stemă medievală a Transilvaniei, din care lipseşte până în zilele noastre simbolizarea poporului român majoritar”

Într-un document de 16 pagini, domnul Nicușor Moise, directorul executiv al Consiliului Mondial Român din România, redacta la 15 octombrie 2021 o scrisoare deschisă adresată președintelui României, Klaus Werner Iohannis, tuturor partidelor parlamentare, liderilor Grupurilor Parlamentare din Camera Deputaților, liderilor Grupurilor Parlamentare din Senat, parlamentarilor neafiliați, Academiei Române, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Jusiție și Avocatului Poporului:

“SCRISOARE DESCHISĂ

Către Președintele României Klaus Werner Johannis,(…) Către Partidele politice parlamentare, CĂTRE Liderii Grupurilor Parlamentare din Camera Deputatilor, (…) Neafiliați D-na Senator Diana IOVANOVICI- SOȘOACĂ, (…) CĂTRE Academia Română, (…) CĂTRE INSTITUTUL ROMÂN DE GENEALOGIE ŞI HERALDICĂ „SEVER ZOTTA“ (…) CĂTRE Ministerul Afacerilor de Interne, (…) CĂTRE Ministerul de Justiție, (…) CĂTRE Avocatul Poporului

CONSIDERAȚII PRIVIND STEMA ROMÂNIEI

Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.

De aceea, este o mare rușine pentru tot neamul românesc faptul că pe stema României este reprodusă o stemă medievală a Transilvaniei, din care lipseşte până în zilele noastre simbolizarea poporului român majoritar.

Stema actuală a României realizată în conformitate cu prevederile Legii Nr. 102 publicată
în M.Of. Nr. 236 din data de 24.09.1992.

Armele Transilvaniei reprezintă națiunile privilegiate (adică adepții catolicismului, calvinismului, luteranismului și unitarianismului), ortodocșii (majoritar români, dar și ruteni) fiind doar tolerați și nereprezentați pe stema
ardeleană.

Pe fundal azur, un vultur (Pasărea Turul) cu fața spre dextru, cu cioc de aur și limbă roșie, reprezentându-i pe maghiari. În același cartier, tot pe fundal azur, avem un soare de aur și o lună de argint, soarele la dextru și luna la sinistru, simboluri ale secuilor. Urmează un brâu roșu care a devenit parte a stemei în 1666 și, în final, pe fundal de aur,
șapte turnuri de cetate roșii cu porți negre ( Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg)) , reprezentative pentru sași.

Vom analiza comparativ Stema Ungariei din perioada dualismului austro-ungar (1867-1918), unde în cartierul patru, este fixată stema Transilvaniei cu însemnele respective (Stema României de Ioan Silviu Nistor, pag. 165).

NOILE CĂRȚI DE IDENTITATE

Pornind de la ”ERORILE VOITE” (sau Nu prin NEȘTIINȚĂ sau REA-INTENȚIE), care au condus la RUȘINEA NAȚIONALĂ- ”Mascarada de Stemă a României”, am ajuns să nise impună în ultimii 30 de ani.

Un exemplu cât se poate de concludent este impunerea pe toate simbolurile naționale, culminând cu noua carte de identitate, care elimină și ceea ce reprezenta ”liantul națiunii române- DRAPELUL TRICOLOR”, acesta fiind înlocuit cu ”RUȘINEA NAȚIONALĂ”- ”Mascarada de Stemă a României”

PREAMBUL

1. SCURTĂ ISTORIE PRIVIND POPULATIA TRANSILVANIEI
   In conformitate cu documentele privind populația Transilvaniei, după etnii reținem
   următoarele:
   Nr Anul Români(Walachen) Unguri Secui Sași TOTAL
   1 1310 400000 150000 150000 30000 1000000
   2 1572 500000 180000 150000 200000 1030000
   3 1690 600000 150000 120000 100000 970000
   4 1853 1226998 354986 180000 192438 2073736
   Sursă: Kurzer Ueberblick der Literaturgeschichte Siebenbürgens von der ältesten Zeit bis zu Ende des vorigen Jahrhunderts, Sibiu, 1857
   Începând cu anul 1437 populația română (valahă) (Universitas Valachorum), a devenit națiune tolerată, avînd doar dreptul să muncească și deci să fie iobagi (sclavi) (Unio Trium Nationum –Fraterna Unio, înțelegere între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui), cest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea în 1800.
2. DRAPELUL TRANSILVANIEI
   Un decret al împăratului lui Franz Iosef din anul 1863, cerea Dietei Transilvaniei, ca în „marca” Transilvaniei existente (pe care apăreau numai „emblemele” secuilor, ungurilor și sașilor), să fie și o „emblemă proprie” a românilor.

„Prea înaltul rescript c.r. din 26 octombrie 1863, prin care se sancționează legea relative egalitățI în toate drepturile pentru națiunea română și confesiunile sale religioase, emis ca urmare a convocării Dietei Marelui Prinicpat prin rescriptul din 21 aprilie 1863, pe 1 iulie 1863 în libera noastră cetate Sibiu, care la rândul ei a depus reprezentanțiunea în 7 octombrie 1863, Francisc Iosif I decretează:

• Națiunea română, religiunea geco-oriental ca stare și religiunea greco-orientale se recunosc prin lege întru înțelesul constituțiunei transilvane în tocma ca și celelalte trei națiuni și patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei. (…)

Numirile diferite părți ale țerei nu întemeiază și nu dau pe sama naționalităților singuratice nici un felu de drepturi politice.

În marca marelui Principat al Transilvaniei se va suscepe una emblemă proprie pentru națiunea română.” (Memorial compus și publicat din însărcinarea Conferinței Generale a representanților alegetorilor români, adunați la Sibiu în dilele de 12, 13 ȘI 14 Maiu st. n. 1881, prin Comitetul său esmis cu aceea ocasiune, Edițiunea a doua, Sibiu, 1883, pag. 140 – 142).

Datorită faptului că Dieta Transilvaniei nu s-a întrunit decât în anul 1865, când s-a cerut unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care se va întâmpla în anul 1867, acest decret al lui Franz Iosef nu s-a mai pus în practică, naţiunea română majoritară în Transilvania rămânând în continuare nereprezentată pe stema Transilvaniei.

Copia unei planşe din 1916 unde erau incluse toate steagurile şi drapelele austro-ungare şi ale aliaţior acestora. Această copie am achiziţionat-o în anul 2012 de la Arsenalul din Viena, adică muzeul lor militar. Aceasta fiind ealizată în anul de graţie 1916 de către Institutul geografic militar al armatei chezaro-crăieşti şi chiar de către un şef de secţie cu
grad de locotenent-colonel.

In anul 1867 se petrece dispariţia drapelului, prin trecerea directă în regatul ungar. Acesta este momentul în care Marele Principat al Transilvaniei dispare ca entitate administrativă distinctă în cadrul Imperiului Austro-Ungar, ce tocmai devenise dualist în 1866, odată cu înfrângerea suferită de austriaci în războiul austro-prusac. Deci, odată cu pierderea autonomiei din cadrul imperiului, dispar şi însemnele de autonomie deci şi steagul. Putem observa faptul că, sus-arătatul drapel al Transilvaniei lipseşte. Şi nu numai că lipseşte, dar apar aici drapelele statelor Puterilor Centrale şi ale regatelor componente ale Imperiului German, pe lângă drapelele de luptă şi pavilionul austro-ungar, plus toate decoraţiile acestora şi cele mai importante ale aliaţilor. Integral pe: Glasul info

---

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook