Promovarea sistemică și ilegală a avortului de către Secretariatul și agențiile ONU
culturavietii.ro
În 1994, la Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite au convenit că avortul reprezintă o chestiune care trebuie abordată exclusiv prin politica națională și dreptul intern, și că, în consecință, nu reprezintă un drept al omului și nici o chestiune cu privire la care agențiile internaționale ar trebui să-și prezinte opinia sau să intervină. În pofida acestui consens, reafirmat în nenumărate ocazii, sistemul ONU a promovat în mod sistematic avortul în ultimii aproape treizeci de ani.
În 1994, la Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare, statele membre ONU au convenit că avortul reprezintă o chestiune care trebuie abordată exclusiv prin politica națională și dreptul intern, și că, în consecință, nu reprezintă nici un drept al omului, nici o chestiune cu privire la care agențiile internaționale ar trebui să-și prezinte opinia sau să intervină (A/CONF.171/13, punctul 8.25). În pofida consensului de durată, reafirmat în nenumărate ocazii de către statele membre ONU inclusiv prin Agenda 2030 (A/RES/70/1, ODD 5.6), sistemul ONU a promovat în mod sistematic avortul în ultimii aproape treizeci de ani.
Uneori, promovarea avortului de către ONU se realizează la nivel generalizat, prin rapoarte ale agențiilor ONU sau ale Secretariatului ONU. Alteori, promovarea presupune imixtiunea directă în afacerile interne ale statelor membre ONU, așa cum procedează, în majoritatea cazurilor, organismele de monitorizare a tratatelor ONU. De curând, sistemul ONU a promovat avortul în timpul pandemiei de COVID-19.
Promovarea avortului de către ONU este ilegală și nu poate da naștere vreunor obligații noi care contravin celor convenite de statele membre ONU în 1994 și reafirmate în mod repetat de atunci. Statele membre ONU ar trebui să analizeze acțiunile întreprinse de sistemul ONU în sensul promovării avortului și să ia toate măsurile care se impun pentru a trage la răspundere agențiile și Secretariatul ONU, inclusiv prin neacordarea fondurilor, atunci când se impune.
Promovarea avortului de către sistemul ONU, în timpul pandemiei de COVID-19
Orientările tehnice ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) cu privire la epidemia de COVID-19. De la începutul crizei provocate de coronavirus, și anume din primele zile ale lunii martie 2020, în timp ce guvernele așteptau cu îngrijorare orientări din partea Organizației Mondiale a Sănătății privind modul în care să facă față coronavirusului, reprezentanți oficiali ai agenției internaționale din domeniul sănătății, prin intermediul unui ghid privind „Gestionarea clinică a sindromului acut respirator sever”, promovau avortul ca fiind „esențial”.1 Ulterior, invocând pandemia de COVID-19 drept cauză, OMS a promovat și relaxarea reglementărilor în materie de avort.
Planul global de răspuns umanitar la pandemia de COVID-19 al Secretariatului General al ONU include “sănătatea sexuală și reproductivă ” ca serviciu esențial și nu definește acest concept în raport cu documentele convenite la nivel internațional, cum ar fi cele ale Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare. Dimpotrivă, acesta susține Pachetul Minim de Servicii inițiale (MISP) întocmit de agenții ONU, în care avortul este prezentat ca drept umanitar, iar dreptul la libertatea de conștiință a doctorilor care obiectează față de efectuarea unei proceduri de avort sau care nu fac trimiteri către alte instituții medicale, este subminat. MISP a fost respins de statele membre ONU prin rezoluții ONU în materie umanitară încă din 2018, dar, în ciuda acestui fapt, Secretariatul General al ONU a inclus MISP în planul său de răspuns.2
Rapoarte ale Secretariatului ONU care promovează avortul în context umanitar
În ultimii ani, Secretariatul ONU a fost extrem de activ în promovarea avortului în contexte umanitare. Prezentăm în continuare rapoarte ale Secretariatului și ale agențiilor ONU care pledează pentru dreptul umanitar la avort la rubrica „sănătatea sexuală și reproductivă” din acordurile ONU.
Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2013) —
La secțiunea privind eforturile de consolidarea a păcii și de redresare (punctul 72.a), Secretarul General menționează: „Pentru a se asigura că ajutorul umanitar și finanțarea aferentă acoperă întreaga gamă de servicii medicale, juridice, psihosociale și de asigurare a mijloacelor de subzistență pentru victimele violului, inclusiv accesul la servicii de întrerupere în condiții de siguranță a sarcinilor rezultate în urma violului, fără discriminare și în conformitate cu drepturile internaționale ale omului și cu dispozițiile dreptului umanitar”. 3
Orientări emise de Secretarul General privind măsuri reparatorii pentru violența sexuală în situații de conflict (2014)—Sub conducerea lui Ban Ki-moon și a lui Bachelet, Secretariatul ONU și entitatea pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women) au ghidat sistemul ONU în sensul promovării avortului ca măsură reparatorie temporară cu caracter urgent (p. 13) precum și în sensul promovării de reforme legislative care să asigure accesul la avort ca o garanție pentru nerepetare (p. 20).4
Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2014) —
În contextul discuțiilor privind persoanele strămutate intern (punctul 62), Secretarul General afirmă că „În conformitate rezoluția 2122 (2013) a Consiliului de Securitate, solicit tuturor actorilor să sprijine îmbunătățirea accesului la servicii complete de sănătate sexuală și reproductivă în zonele afectate de conflicte. Printre acestea trebuie să se numere… serviciile de întrerupere în condiții de siguranță a sarcinii în cazul victimelor care supraviețuiesc violului rezultat în urma unor situații de conflict”.5
Raportul Secretarului General pentru femei, pace și securitate (2015) —
Raportul, la rubrica „servicii de sănătate sexuală și reproductivă” (punctul 43), menționează: „În rapoartele mele anuale anterioare cu privire la femei, pace și securitate, am subliniat nevoia de a pune la dispoziție servicii medicale, juridice, psihosociale și de asigurare a mijloacelor de subzistență pentru victimele care supraviețuiesc violului, inclusiv acces la mijloace contraceptive și servicii de urgență pentru întreruperea în condiții de siguranță a sarcinilor rezultate în urma violului, fără discriminare și în conformitate cu drepturile internaționale ale omului, dreptul refugiaților și dreptul umanitar”.6
Studiu global privind rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate, realizat de entitatea pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women) (2015) —
Acest raport influent al UN Women urmează calea susținută de organizația pro-avort Global Justice Center și afirmă că avortul este un drept instituit în temeiul Convențiilor de la Geneva (a se vedea, în special, p. 77-78), declarând că: <<Excluderea unui serviciu medical, respectiv cel pentru avort, din asistența medicală completă oferită celor răniți și bolnavi în situații de conflict armat, atunci când un astfel de serviciu este necesar numai pentru un gen, reprezintă nu numai o încălcare a dreptului la îngrijire medicală, dar și a interdicției privind „deosebirile cu caracter discriminatoriu” din articolul 3 comun, din protocoale adiționale la Convențiile de la Geneva și din dreptul internațional cutumiar. Și, mai important, încalcă și dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului>>.7 (…) – integral pe CulturaVietii.ro.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook