Originile tulburătoare ale ciberneticii și ale transumanismului. De la Russell și Hilbert, la Wiener și Harari (de Matthew Ehret)
culturavietii.ro
După cum am menționat în articolul meu anterior cu privire la Ciocnirea dintre cele două sisteme, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a înregistrat o ciocnire de proporții între două paradigme antagonice de economie politică, iar această ciocnire a fost eliminată în mare parte din cărțile de istorie.
Exact ca în zilele noastre, cele două sisteme antagonice erau caracterizate, pe de o parte, de o dorință de control centralizat al lumii de către o elită unipolară care tânjea să se situeze deasupra influenței statelor naționale suverane, precum zeii moderni din Olimp, și, de cealaltă parte, de instituirea unei concepții „multipolare” a unei comunități de state naționale suverane care conlucrează în materie de proiecte de infrastructură la scară largă și de progres tehnologic.
Primul sistem era fondat pe standardele economice malthusiene de tip „sistem închis” care urmăreau adaptarea la scăderea câștigurilor, în timp ce celălalt sistem era fondat pe standardele progresului științific permanent în măsură să genereze salturi creative ca urmare a constrângerilor aferente coșurilor cu resurse.
Astăzi, aș dori să merg în continuare pe firul originilor acestor idei toxice care caracterizează paradigma unipolară a zilelor noastre și care este deghizată sub forma unei „Mari Resetări” a civilizației mondiale, pusă la cale de miliardari.
În cadrul acestei resetări ni se spune, de către cei ca Klaus Schwab, că o a „Patra revoluție industrială” va aduce după sine nu numai operațiuni vaste de automatizare și de inteligență artificială la toate nivelurile societății, ci și o contopire între umanitate și mașini. Personalități precum Elon Musk și Ray Kurzweil de la Google afirmă că această contopire este necesară pentru a ne „păstra relevanța” în următoarea etapă a evoluției noastre.
Yuval Harari, omul de la Davos, a reiterat că pârghiile evoluției vor face acum trecerea de la caracterul aleatoriu al naturii, către noii zei care conduc Google, Facebook și Forumul Economic Mondial (WEF).
Această credință deterministă de tip hibrid om-mașină (borg) în sinteza dintre umanitate și mașini, care se răspândește în gândirea tuturor transumaniștilor moderni, este nu numai o caracteristică a sectelor, dar și înfricoșătoare și fundamental greșită. Cu toate acestea, în lipsa unei evaluări adecvate a originilor istorice ale acestor idei care amenință să deraieze civilizația globală către un dezastru distopic, este imposibil să înțelegem ceva fundamental despre ultimii 120 de ani de experiență umană, cu atât mai puțin să vedem defectele mortale ale sistemul de operare al Marii Resetări/Transumanismului.
În prima parte a seriei noastre am explorat în oarecare detaliu originile eugenice ale transumanismului, cu accent pe înființarea UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) de către Julian Huxley; în acest context, mandatul de a „transforma inimaginabilul în imaginabil” a condus la restaurarea unei noi eugenii în timpul Războiul Rece.
În partea a doua, am explorat apariția unor noi grupuri de reflecție britanice în secolul al XIX-lea, menite să perturbe evoluția naturală a unui nou sistem de cooperare reciproc avantajoasă la finalul secolului al XIX-lea.
Acest nou proiect măreț a fost inovat de Clubul „X” al lui Thomas Huxley cu scopul de a restabili Imperiul Britanic ca unică putere unipolară la nivel mondial. Proiectul lui Huxley a încercat nu numai să unifice toate ramurile științei sub umbrela unui model descriptiv lipsit de orice descoperire creativă efectivă, dar și să utilizeze acest nou control asupra definiției „legii naturale bazate pe știință” ca justificare pentru o nouă impunere agresivă a economiei politice imperiale la nivel mondial.
Dansul dintre matematică și fizică: cine conduce și cine urmează?
În primele luni ale noului secol a avut loc un eveniment major care a facilitat în mare măsură misiunea lui Huxley. Conferința „Viitorul matematicii”, organizată în august 1900, a reprezentat un eveniment mondial care a atras peste 160 dintre cei mai importanți matematicieni care doreau să dezbată pe marginea problemelor de ultima oră din știință și a relației dintre fizică și matematică.
În mod evident, aceste două domenii participau la același „dans”, însă se punea întrebarea: care dintre acestea urma să conducă și care să urmeze pașii celei care conduce?
Având în vedere faptul că populația lumii număra în continuare cu mult sub două miliarde de locuitori la momentul respectiv, densitatea descoperirilor științifice din toate domeniile înregistra un ritm nemaiîntâlnit până atunci în istoria omenirii. Pe baza noilor descoperiri în domenii precum biologie, embriologie, fizică atomică, electromagnetism, aerodinamică și chimie, răspunsul la întrebarea „matematică sau fizică?” devenea din ce în ce mai clar. Și aceasta pentru că dezvoltarea cunoașterii umane devansa cu rapiditate limitele limbajului matematic utilizat de către oamenii de știință.
În timp, urmau să fie dezvoltate noi sisteme matematice prin care erau descrise noile descoperiri creative care se înregistrau, însă nimeni nu putea să nege că, în acest „dans”, gândirea creativă era cea care conducea. De asemenea, de netăgăduit era și beneficiul extraordinar generat de noile idei asupra îmbunătățirii condițiilor pentru nenumărate vieți, ca rezultat al salturilor în materie de progres științific și tehnologic. (…) – continuarea pe culturavietii.ro.
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook.