Întuneric și totuși…

,,Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.

Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!”

 (Matei 6, 22-23)

E atâta întuneric în noi, încât uneori cred că ochii noștri nu ar mai recunoaște Lumina dacă ar întâlni-O. Prea s-au obișnuit cu bezna dinlăuntrul nostru! O beznă asemenea celei de pe fundul celui mai adânc hău. O beznă ce caută avidă să ne cuprindă întreaga ființă, alimentată fiind de păcatele și de patimile noastre. Ea crește odată cu mândria din noi, cu poftele noastre, cu indiferența, necredința și lipsa noastră de nădejde, cu ,,ne-iubirea” din inimile noastre.

Crește atât de mult bezna din noi în zilele noastre, încât îmi vine câteodată să urlu, doar-doar o voi face să se împrăștie ca fumul. Dar zadarnic… Să urlu, nu îndrăznesc și… mă simt atât de neputincios în fața ei, căci știu că singur nu pot s-o alung. Doar Hristos poate s-o facă, asemenea unei lumânări, care, oricât de mică, alungă întunericul din jurul ei, oricât de mare. Dar asta nu se întâmplă, căci eu stau departe de Hristos, departe de Lumină. Căci iubesc mai mult păcatul și întunericul ce vine odată cu el în sufletul meu decât lumina.

Aleg să trec indiferent pe lângă cerșetorul cu mâna întinsă (,,să-mi ofere Raiul”) din tinda Bisericii, nu mă doare sufletul pe cât ar trebui de tare pentru aproapele meu ce caută de mâncare în tomberonul din fața blocului, aleg alteori, poate prea des, somnul și nu Liturghia… și cu fiecare astfel de alegere ne-inspirată, BEZNA se face mai densă.

Iisus stă la ușă și bate și, încet-încet, realizez că Lumina e mai aproape decât credeam, că în suflet e întuneric și totuși… Dumnezeu e la o plecare de genunchi depărtare, gata să-mi ofere în dar Lumina Vieții.

Cel ce este ,,Calea, Adevărul și Viața” spus-a: ,,Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8, 12)

,,Mai mult decât oricine, credincios se cuvine a fi omul politic, căci orientând lumea, el împlinește voia lui Dumnezeu, și-i revin mari responsabilități.” (Valeriu Gafencu, 1921 – 1952)

,,Dacă trebuie ca soţiile să facă ceva pentru a le place soţilor, aceasta este împodobirea sufletului, nu împodobirea trupului spre pierzanie. Nu atât înfăţişarea îi face iubitori pe soţi, cât cuminţenia, bunătatea, gingăşia şi hotărârea de a-şi da viaţa pentru bărbat.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, 347 – 407)

citateortodoxe.ro

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.