Mașinăria se oprește (I)

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

Nuvela lui E. M. Forster, Mașinăria se oprește, a fost publicată în 1909. Acțiunea se petrece în viitorul îndepărtat. Specia umană trăiește sub pământ, în niște locuințe ca niște capsule, cu existența intermediată de ceea ce azi am recunoaște ca fiind un fel de Internet al Lucrurilor (IoT). Istoria lumii este permanent re-falsificată, iar principala ocupație a populației este aceea de cultivare a „ideilor”, ocupație care a înlocuit toate formele de îndeletnicire umană de până acum. Un Comitet Central supraveghează întregul sistem. Există o minusculă minoritate de dizidenți izolați, care țin cu dinții de amintirea lumii așa cum era cu mult timp în urmă, dar sunt considerați niște proscriși aflați în permanent pericol să fie pedepsiți, cea mai teribilă pedeapsă fiind moartea prin expunere la aerul toxic de la suprafața Pământului.

Realitatea noastră virtuală

În perioada de început a cinematografului, au existat comentatori care observau artificialitatea fenomenului: un lucru bidimensional, o piesă jucată de umbre, în comparație cu spectacolele de teatru în direct. Instalarea aparatului de filmat în fața locului unde se petrecea acțiunea avea ca rezultat o imagine statică, deși actorii se mișcau în jurul lui. Treptat, a devenit clar că și aparatul de filmat putea fi făcut să se miște, ca un fel de creier artificial din spatele ochiului – o reflexie a mișcării vizionate din amintirile și visele oamenilor. Tehnicile de editare au evoluat pentru a ajuta la amplificarea acestui efect. Pe măsură ce arta filmului s-a dezvoltat, a fost îmbogățită cu muzică redată în direct: de la pianistul sau organistul angajat să facă fond sonor în cinematografele mici, până la orchestrele în toată puterea cuvântului, care cântau partituri originale în marile săli de cinema ale anilor 1920.

Acum avem tehnologia care să ne pună la dispoziție cu ușurință toate filmele de altădată, care au mai rămas. Unele sunt cosmetizate și restaurate la înaltă rezoluție – versiuni ideale, atent filtrate, a ceea ce s-ar fi putut să fie în varianta originală. Cinematografia este o artă minunată. Dar oricât de înaltă ar fi calitatea manipulată tehnologic a imaginii și a sunetului, nu va fi niciodată același lucru cu realitatea trăită a teatrului, unde publicul respiră împreună cu sufletele de pe scenă. Mulți oameni nici măcar nu pot intra într-un raport de comunicare cu o reprezentație în direct. Multe dintre spectacolele „live‟ la care se duc simulează deseori divertismentul digitizat pe un ecran, de ca și cum niște ființe umane care își folosesc propriile corpuri și voci sunt un lucru mult prea stânjenitor sau plictisitor, care trebuie să fie camuflat cu efecte speciale.

Amintirea evoluției lucrurilor este uitată, deformată și minimalizată. Sau i se răpește samavolnic ecoul de jumătate uitat al trecutului, devenind o simplă marfă pentru puterile corporatiste care controlează acum „industria divertismentului‟. Continuitatea istorică s-a pierdut. Nici nu-i de mirare că unii oameni cred că actorii faimoși și alte celebrități sunt instrumentele unui soi de „Illuminati” tenebroși.

Pe măsură ce dispozitivele electronice care sunt stăpâne peste viața noastră devin tot mai avansate tehnologic și mai compacte ca dimensiuni, sufletele noastre par să se micșoreze. Analogul, fluxul perfect rotunjit și conectat de sunete și imagini înregistrate, este tradus digital în biți separați – o experiență fragmentată și incompletă care își are originea în limbajul binar al computerelor.

Ființele umane sunt și ele binare. Dar într-un alt mod decât computerele.

Curcubeie și unicorni

La începutul anilor 1970, la televiziunea americană se difuza o emisiune foarte populară, însoțită de o carte omonimă: Free to Be…You and Me („Liberi să fim… tu și eu‟). Intenția declarată era să-i încurajeze pe părinți să-și ajute copiii să devină oameni sănătoși și să-și valorifice în întregime potențialul personal în viață, inclusiv prin eliberarea de stereotipurile genului. Se contura tot mai mult ideea că un copil încurajat să se iubească pe sine ar putea deveni, la maturitate, homosexual, lesbiană, bisexual, heterosexual, masculin sau feminin, și că toate acestea pot fi forme sănătoase de exprimare de sine.

Din câte se pare, astăzi nu mai suntem Liberi să Fim.

Abuzul sau presiunile sociale ori din familie (sexual, fizic, psihic) pot avea ca rezultat faptul că un copil sau adolescent va crește cu sentimentul că nu are nicio legătură cu propriul corp. Nu este un fenomen nou, dar acum este privit de ca și cum ar semnala ceva care e nepotrivit la corpul copilului, nicidecum la mediul în care acesta crește. Adolescentele, dezgustate de felul în care corpurile lor sunt scrutate cu minuțiozitate și degradate într-o societate înțesată de pornografie, vor să poată opta să nu mai fie femei. Băieți care își găsesc înclinații homosexuale sau care sunt efeminați sunt încurajați să creadă că sunt de fapt fete. Aproape peste noapte, schimbarea sexului s-a răspândit ca o boală socială contagioasă printre copii și adulții tineri. Mulți par să aibă sentimentul că sunt „în corpul greșit‟.

Și asta nu se oprește doar la un sentiment. Merge mai departe, până la îndoparea cu hormoni sintetici, sterilizare și mutilare fizică. Puberi de ambele sexe sunt „tranziționați‟ de părinții lor, care, la primul semn de neconformitate a genului, se grăbesc să-și transforme progenitura într-o parodie grotescă a sexului opus, părând să nu le pese câtuși de puțin de consecințele pe termen lung. Dacă băiețelul tău „se identifică‟ drept fetiță, atunci fetiță trebuie să fie.

Dar această „identitate‟ chiar o fi, oare, ideea proprie a copilului? (…) – integral pe Alternativa de Bun-Simț.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.