Avortul pe motive de dizabilitate încalcă principiul nediscriminării
culturavietii.ro
Faptul că un copil suferă de o dizabilitate sau de o boală incurabilă în perioada prenatală, corelată cu considerente de natură eugenică sau de posibilul disconfort legat de viața copilului bolnav, nu poate constitui, în sine, un element care să permită luarea unei decizii privind admisibilitatea legală a avortului.
Principiul nediscriminării se aplică în mod aproape autonom, fără nevoia de a demonstra o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, atât timp cât chestiunea abordată „se încadrează” în domeniul de aplicare al Convenției.[1] Drept urmare, nu este necesar să se considere că fătul este o persoană în temeiul Convenției pentru a aplica principiul nediscriminării în chestiuni legate de practica avortului pe motive de dizabilitate. Este suficient să se considere că viața fătului, alături de această practică, se încadrează în domeniul de aplicare al Convenției, cum este și cazul.
Conform Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), „Legile care permit avortul în mod explicit în bază dizabilității încalcă Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități”, în special din cauza faptului că un astfel de avort „perpetuează noțiuni de stereotipizare a dizabilității ca element incompatibil cu o viață bună”.[2] În opinia Comitetului, avortul pe motive de dizabilitate este în sine o discriminare care stigmatizează persoanele cu dizabilități.
Începând din 2011, acest Comitet s-a pronunțat deja împotriva Spaniei, Austriei și Ungariei în sensul că fătul neviabil nu ar trebui să facă obiectul unui regim specific al avortului, în mod deosebit cu privire la termenul prevăzut de lege care, în anumite țări, poate surveni prea târziu în cazul dizabilității.[3] Comitetul a recomandat, de asemenea, ca Regatul Unit să-și „modifice în mod corespunzător legea privind avortul”, constatând că „Drepturile femeilor la autonomie reproductivă și sexuală trebuie să fie respectate fără a legaliza avortul selectiv pe motiv că fătul prezintă deficiențe”.[4]
Această poziție corespunde intenției urmărite de autorii Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, dar și intenției Declarației Universale a Drepturilor Omului. Într-adevăr, pe parcursul redactării Declarației Universale, diplomatul danez Bodil Begtrup a recomandat instituirea unor excepții de la respectarea dreptului la viață pentru a permite „prevenirea nașterii de copii cu handicap mintal” și de copii „născuți din părinți care suferă de boli psihice”.[5] Această propunere a fost respinsă tocmai din cauza asemănării sale cu legislația regimului nazist.
Într-un mod și mai explicit, Raportorul Special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, doamna Catalina Devandas Aguilar, în raportul său din 2020[6], transmis către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, a denunțat ideologia conform căreia există „Vieți care nu merită trăite”, reamintind titlul faimoasei lucrări scrise de Binding și Hoche în 1920, care a stat la baza politicii eugenice a regimului nazist. Doamna Devandas Aguilar suferă chiar dumneaei de spina bifida, o cauza majoră a avortului. Dumneaei a fost unul dintre principalii autori ai Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, de exemplu, se opune invocării dizabilității sau a stării de sănătate ca motiv specific al avortului, deoarece acest lucru constituie discriminare în baza dizabilității. Legislația în materie de avort trebuie să se aplice în mod unitar copiilor nenăscuți, indiferent de starea de sănătate a acestora. Trebuie să existe egalitate de tratament, indiferent dacă accesul la avort este restricționat, așa cum este cazul Poloniei, sau foarte generos în special din punctul de vedere al termenelor. Cu toate acestea, CRPD subliniază că această interdicție are caracter obligatoriu pentru stat, însă nu împiedică părinții să recurgă la avort, în special atunci când dizabilitatea copilului periclitează viața sau sănătatea mamei.
Poziția adoptată de CRPD nu este diferită față de cea adoptată de Curtea Constituțională din Polonia, care, prin hotărârea pronunțată la 22 octombrie 2020, a statuat, în esență, că simplul fapt că un copil suferă de o dizabilitate sau de o boală incurabilă în perioada prenatală, corelată cu considerente de natură eugenică sau de posibilul disconfort legat de viața copilului bolnav, nu poate constitui, în sine, un element care să permită luarea unei decizii privind admisibilitatea avortului.[7]
Se poate observa că aceeași abordare este adoptată și de Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) cu privire la avortul selectiv în funcție de sex (genicid),[8] care este condamnat drept discriminare.
Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU și-a schimbat poziția față de avortul eugenic, renunțând treptat la trimiterile către dizabilitate ca motiv specific pentru instituirea unei excepții în materie de avort, în favoarea trimiterilor exclusive la neviabilitate. Într-adevăr, poziția sa anterioară era aceea că statele nu au nicio obligație în temeiul vreunul tratat de a legaliza avortul, însă trebuie să instituie excepții „în cazurile de viol, incest, periclitare a vieții sau a sănătății mamei, ori în caz de neviabilitate a fătului din cauza unei anomalii”.[9] În Observațiile sale mai recente, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU nu se mai referă la malformații, indicând că avortul ar trebui să fie permis atunci când copilul este „neviabil”[10].
Poziția adoptată de Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU nu respectă cerințele Comitetului pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, care se opune opiniei conform căreia neviabilitatea letală a fătului ar trebui să constituie motiv specific pentru avort, remarcând că „Chiar dacă respectiva afecțiune este considerată a fi fatală, acest lucru reprezintă tot o decizie luată în baza dizabilității. Deseori, nu se poate știi dacă o dizabilitate este sau nu fatală. Experiența ne arată că evaluările privind condițiile dizabilității sunt deseori false.”[11]
Se pare că guvernul Poloniei dorește să se ralieze poziției adoptate de Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, deoarece la 30 octombrie 2020 a introdus un proiect de lege care face posibil avortul în cazul neviabilității fătului.
Trebuie remarcat, de asemenea, că prin hotărârea pronunțată în octombrie 2020, Curtea Constituțională a încurajat legiuitorul să introducă măsuri de sprijin pentru familiile care cresc un copil cu dizabilități. Judecătorul s-a pronunțat, într-adevăr, în sensul că „Legiuitorul nu poate impune exclusiv mamei povara de a crește un copil cu o dizabilitate severă și ireversibilă sau cu o boală incurabilă, deoarece responsabilitatea de a se îngriji de oamenii care se confruntă cu situațiile cele mai dificile aparține în primul rând autorităților publice și societății în ansamblu ei” (punctul 184).
În afară de ajutorul financiar pentru persoanele cu dizabilități, acordat îndeosebi prin programul „Rodzina 500 +”[12], sunt în desfășurare campanii de sensibilizare derulate cu sprijin din partea guvernului, care vizează promovarea acceptării, instruirii, angajării și nediscriminării persoanelor cu dizabilități. Aceasta este situația în special cu privire la campaniile „Stop Barierom”, „Niewidzialna Niepełnosprawność” (Dizabilitatea invizibilă), „Poczta Polska bez barier”.
(Extrase din cererea de intervenție colectivă ca terță parte în cauzele A.L. – B. c. Polonia (nos 3801/21, 4218/21, 5114/21, 5390/21), K.C. c. Polonia (nos 3639/21, 4188/21, 5876/21, 6030/21), K.B. c. Polonia (nos 1819/21, 3682/21, 4957/21, 6217/21))
–——————
NOTE
[1] A se vedea, de exemplu, cauza Sommerfeld c. Germaniei [Marea Cameră], cererea nr. 31871/96, Hotărârea din 8 iulie 2003, punctul 53; cauza A.H. și Alții c. Rusiei, cererile nr. 6033/13 și 15 alte cereri, Hotărârea din 17 ianuarie 2017, punctul 380.
[2] Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), Observații privind comentariul general nr. 26 al Comitetului pentru Drepturile Omului cu privire la articolul 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 2018.
[3] CRPD, Concluzia observațiilor referitoare la Spania, 2011, punctele 17 și 18; Concluzia observațiilor referitoare la Austria, 2013, punctele 14 și 15; Concluzia observațiilor referitoare la Ungaria, 2012, punctele 17 și 18.
[4] CRPD, Concluzia observațiilor referitoare la Regatul Unit și Irlanda de Nord, 2017, punctele 12 și 13.
[5] Entitatea pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor (UN Women), Propunerea grupului de lucru al Comisiei pentru Statutul Femeilor, Lucrări pregătitoare (Travaux préparatoires), E/CN.4/SR.35, p. 1266.
[6] Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, a 43-a sesiune, 24 februarie-20 martie 2020, Raport întocmit de Raportorul Special pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, documentul A/HRC/43/41.
[7] A se vedea Hotărârea din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională în cauza K 1/20, punctul 163.
[8] Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, Observații finale: China, punctele 17 și 18, ONU. Doc ONU CEDAW/C/CHN/CO/6 (2006); Carole J. Petersen, Reproductive Justice, Public Policy and Abortion on the Basis of Fetal Impairment: Lessons from International Human Rights Law and the Potential Impact of the Convention on the Rights of Persons with Disabilities (Justiția reproductivă, politica publică și avortul din cauza neviabilității fătului: Lecții desprinse din legea internațională în materie de drepturile omului și impactul potențial al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități), 28 J.L. & Health 121 (2015), disponibil la http://engagedscholarship.csuohio.edu/jlh/vol28/iss1/7
[9] Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, Concluzia observațiilor referitoare la Honduras, 2017, punctul 17.
[10] Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, Concluzia observațiilor referitoare la Iordania, 2017, punctul 21; Concluzia observațiilor referitoare la Mauritius, 2017, punctul 16; Concluzia observațiilor referitoare la Camerun, 2017, punctul 22; Concluzia observațiilor referitoare la R.D. Congo, 2017, punctul 22; Concluzia observațiilor referitoare la Republica Dominicană, 2017, punctul 16.
[11] CRPD, Observații privind comentariul general nr. 36 al Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU cu privire la articolul 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 2018.
[12] A se vedea, de exemplu, Marlena Słupińska-Strysik, « 500 plus for the disabled » (Încă 500 pentru persoanele cu dizabilități), 4 mai 2021 (Online); Luiza Bebłot, « Instead of 500+ even 1500+. Who can benefit from the changes? » (În loc de încă 500, chiar încă 1500. Cine beneficiază de aceste schimbări?), Good morning tvn, 29 ianuarie 2021, https://dziendobry.tvn.pl/newsy/1500-na-dziecko-niepelnosprawne-poslowie-proponuja-zmiane-w-programie-500-da326705-5317578.
Sursa: culturavietii.ro
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează.