Peștii killi nu prezintă dovezi ale evoluției

Peștii killi din Atlantic (Fundulus heteroclitus), sunt abundenți în apele estuarelor aflate de-a lungul coastei atlantice din SUA și Canada. Deoarece sunt „de obicei cu adevărat sensibili la poluare”, ei au fost priviți de ceva timp ca o specie indicator al mediului.[1] Adică un barometru al sănătății ecosistemelor – echivalentul acvatic al unui „canar în mina de cărbune”.[2]

Cu toate acestea, acum s-au găsit pești killi atlantici în diferite locuri[3], în ape foarte poluate. S-au găsit chiar și în locurile în care nivelurile de contaminanți, cum ar fi dioxinele, mercurul și alte substanțe chimice industriale, sunt de peste 8000 de ori mai mari decât doza letală măsurată anterior pentru peștii killi. Aspectul extern și comportamentul lor au fost identice cu cele ale peștilor care trăiesc în apele nepoluate din apropiere.¹

Când cercetătorii au comparat genomul peștelui killi tolerant la poluare și al celui din apele nepoluate din apropiere, au găsit o diferență cheie.[4] Peștii toleranți la poluare aveau un set comun de mutații. O analiză ulterioară a arătat că la peștii mutanți, multe dintre aceste mutații ajută la dezactivarea sau oprirea căii de semnalizare a receptorului de hidrocarburi aril.

Această cale moleculară este responsabilă pentru o mare parte a dezvoltării anormale și a letalității larvelor la peștii killi normali în prezența contaminanților poluanți. Deci, deoarece genele mutante opresc acea cale biochimică, peștii mutanți pot trăi în siguranță în ceea ce altfel ar fi ape toxice.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că setul de mutații ar putea fi găsit la unii dintre peștii killi care trăiesc în ape nepoluate. Cu toate acestea, ei spun că faptul că era rar indică probabil că aceste mutații nu oferă niciun avantaj de supraviețuire peștilor în absența toxinelor.

Ce legătură au toate acestea cu dezbaterea despre origini, cu controversa dacă am fost creați așa cum spune Biblia sau, în schimb, am evoluat din microbi de-a lungul a miliarde de ani? Pur și simplu aceasta. În ciuda observațiilor reale ale cercetătorilor (rezumate mai sus), descoperirile lor au fost raportate ca fiind dovezi ale evoluției. National Geographic a titrat: „Acești pești au evoluat ca să trăiască în apă extrem de toxică”¹, iar titlul lucrării publicate în revista Science se referă la „adaptare evolutivă rapidă repetată”.⁴

Cu toate acestea, nu există nimic „evolutiv” în ceea ce cercetătorii au observat și documentat, în sensul oricărei dovezi de creștere a informațiilor genetice prin mutații, așa cum o cere evoluția de la microb la om. Mutațiile peștilor killi erau deja prezente în populațiile de apă curată, gata pentru a acționa asupra selecției naturale atunci când mediul devine toxic.

(Selecția naturală poate acționa numai asupra informațiilor genetice existente, nu poate genera niciodată gene noi, prin urmare selecția naturală nu este evoluție, în ciuda celor implicate prin tacticile folosite[5] în unele manuale.) Mutațiile nu au produs nicio funcție nouă, ci mai degrabă au pierdut o funcție (închiderea căii metabolice menționate mai sus). Deci peștii killi supraviețuitori din apele poluate au fost de fapt „perdanți”.

Și nu doar ca indivizi. Cercetătorii s-au îngrijorat văzând că populațiile de pești killi din zonele contaminate și-au pierdut diversitatea genetică, în comparație cu populațiile originale din apă curată. După cum a spus National Geographic, „în adaptarea la noul lor mediu, peștii toleranți la poluare și-au pierdut puțin din capitalul lor genetic: au devenit puțin mai puțin diversi.”¹ (…) – integral pe facerealumii.ro.

[1] Konkel, L., These fish evolved to live in extremely toxic water—Killifish in some highly polluted eastern rivers have evolved to survive levels of toxins up to 8,000 times the lethal dose, news.nationalgeographic.com, 8 Decembrie 2016.

[2] University of California—Davis, Health defects found in fish exposed to Deepwater Horizon oil spill, caes.ucdavis.edu, 3 Mai 2013.

[3] Portul New Bedford Harbor din Massachusetts, Golful Newark din New Jersey, zona Bridgeport din Connecticut, și râul Elizabeth din Virginia.

[4] Reid, N., și alți 11, The genomic landscape of rapid repeated evolutionary adaptation to toxic pollution in wild fish, Science 354(6317):1305–1308, 2016.

[5] În multe manuale, termenii „selecție naturală” și „evoluție” sunt folosiți frecvent ca sinonime, ceea ce, evident, nu sunt. Vedeți, de exemplu, Ambler, M., Natural selection ≠ evolution, Creation 34(2):38–39, 2012; creation.com/nse, și: Walker, T., Don’t fall for the bait and switch—sloppy language leads to sloppy thinking, Creation 29(4)38–39; creation.com/baitandswitch.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează.