Gregor Puppinck: Lobby-ul avortului, dezlănțuit contra Poloniei la CEDO
pixabay.com
A obliga o țară să legalizeze avortul este, simbolic, o declarație de apostazie față de credința creștină dar și de aderare la post-modernitate. Aceasta este adevărata problemă culturală în lupta împotriva avortului: a-l accepta înseamnă a adera la o concepție despre om și societate în care voința individuală domină asupra vieții umane.
În ultimele luni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a fost de acord să examineze mai mult de 15 plângeri împotriva Poloniei, înregistrate din partea sau cu sprijinul lobby-ului avortului, ducând astfel la o nouă instrumentalizare politică a CEDO.
Lobby-ul global al avortului este mobilizat fără precedent, chiar dacă majoritatea acestor cereri ar trebui declarate inadmisibile. Mai mult, aceste aplicații constituie o samavolnicie față de persoanele cu dizabilități: 14 dintre reclamante se plâng de imposibilitatea eliminării copiilor cu dizabilități înainte de naștere.
Plângerile pun, de asemenea, sub semnul întrebării imparțialitatea Curții și a Grefei, deoarece mai multe dintre reclamante au lucrat pentru organizațiile interesate sau au pledat public pentru liberalizarea avortului în Polonia.
Dar este suprimarea unui copil nenăscut pe motiv că acesta are dizabilități un drept al omului? Asta susține, de fapt, o coaliție de organizații în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Ele contestă decizia Curții Constituționale poloneze de a aboli avortul eugenic din respect pentru demnitatea umană, decizie adoptată printr-o hotărâre din 22 octombrie 2020 în cauza K 1/20. Această hotărâre a avut ca efect protejarea vieții a peste o mie de copii cu dizabilități – majoritatea cu sindrom Down – care ar fi fost avortați, ca în fiecare an până atunci. Lobby-ul global al avortului s-a mobilizat apoi într-un mod fără precedent pentru a contesta această hotărâre în fața CEDO și pentru a re-impune, în fapt, practica avortului eugenic în Polonia.
Reamintim, avortul a fost legalizat pentru prima dată în Polonia de ocupanții naziști – ca armă demografică – înainte de a fi extins și promovat de ocupanții sovietici. În 1993, după căderea regimului comunist, o nouă lege a limitat posibilitatea avortului la cazurile de sarcină rezultată dintr-un act ilegal (viol, incest etc.), o malformație gravă a fătului, sau risc pentru viață sau sănătatea gravidei. Numărul de avorturi pe an a fost redus de la peste 100.000 la o mie.
Aceste cauze aflate acum la CEDO sunt cruciale: din punct de vedere politic, arată cum Curtea poate fi instrumentalizată de ONG-uri, cu riscul de a-i pune sub semnul întrebării imparțialitatea; iar, din punct de vedere juridic, ridică încă o dată problema unui „drept la eugenie”.
Noua instrumentalizare a Curții
La 2 noiembrie 2020, Fundația Helsinki din Varșovia a invitat femeile poloneze care doresc să conteste decizia Curții Constituționale să o contacteze pentru ajutor în depunerea cererilor la CEDO.[1] Similar, la 1 aprilie 2021, Federația pentru Femei și Planificare Familială (FEDERA) din Polonia a invitat femeile să completeze în număr cât mai mare cereri de repezentare în fața CEDO, furnizând un formular de cerere precompletat.[2]
On 1 July 2021, in an exceptionally rapid response to these applications, the ECHR informed the Polish government of its decision to rule on a series of 12 cases (K.B. v. Poland, K.C. v. Poland and A.L. – B. and others v. Poland).[3] These were brought by Polish women aged 27 to 40 who claimed that the idea of carrying a disabled child without being able to abort them would cause them „stress” amounting to mental torture and violate their right to respect for their private life, in violation of Articles 3 and 8 of the Convention. This is the argument provided by FEDERA and the Helsinki Federation, under the supervision of lawyers Agata Bzdyń, Kamila Ferenc and Monika Gąsiorowska.
La 1 iulie 2021, răspunzând excepțional de rapid, CEDO a informat guvernul polonez cu privire la decizia sa de a se pronunța asupra unei serii de 12 cauze (KB împotriva Poloniei, KC împotriva Poloniei și AL – B. și alții împotriva Poloniei).[3] Reclamantele sunt poloneze cu vârste între 27 și 40 de ani, care au susținut că ideea de a purta un copil cu dizabilități fără a-l putea avorta le-ar provoca „stres” echivalent cu tortură psihică și le-ar încălca dreptul la respectarea vieții private, prevăzut de articolele 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acesta este argumentul oferit de FEDERA și de Federația Helsinki, sub supravegherea avocaților Agata Bzdyń, Kamila Ferenc și Monika Gąsiorowska.
Mobilizare generală a lobby-ului global pro-avort
În lunile care au urmat, principalele rețele de lobby pentru avort au cerut CEDO permisiunea de a interveni în dosar: Amnesty International, Human Rights Watch, Centrul pentru Drepturile Reproductive, Comisia Internațională a Juriștilor, Federația Internațională pentru Drepturile Omului, Rețeaua Europeană a Federației Internaționale Planned Parenthood, Women Enabled International, Women’s Link Worldwid, Organizația Mondială împotriva Torturii – au acționat în comun. Activista Fiona de Londra a vorbit și cu un grup de profesori de drept, precum și cu Grupul de Lucru al Națiunilor Unite privind Discriminarea contra Femeilor și a Fetelor, a cărui președintă (Melissa Upreti) a lucrat pentru Centrul pentru Drepturi Reproductive.
Majoritatea acestor activiști au intervenit și în fața Curții Supreme a SUA în cazul recent Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization. Organizațiile citate sunt, de asemenea, în mare parte finanțate de aceleași surse.[4]
Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei a intervenit și el, după obicei, în sprijinul avortului, pe baza unui raport redactat în 2017 de același Centru pentru Drepturi Reproductive. A intervenit și Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică (FIGO), așa cum a făcut și în R.R. contra Poloniei.
FEDERA, care a inițiat și oferă reprezentare juridică în aceste cauze, este finanțată de Centrul pentru Drepturi Reproductive [5] – care a intervenit în dosare, în calitate de „terț” – dar și de Open Society Foundation (cu aproximativ 550.000 USD, între 2017 și 2020),[6] Coaliția Internațională pentru Sănătatea Femeii, Fondul Global pentru Femei (348.500 USD între 2012 și 2020)[7] și Sigrid Rausing Trust (130.000 GBP în 2018)[8].
Din partea apărătorilor vieții și demnității umane, doar trei organizații au avut voie să intervină: ECLJ, Alliance Defending Freedom și Ordo Iuris, în timp ce cererile altor trei organizații au fost respinse de Curte, inclusiv cea a unei organizații cu sindrom Down: PRO VITA București, Alianța Familiilor din România și Asociația Down Art Therapy. Este profund regretabil faptul că cererea acestei din urmă asocieri a fost respinsă, întrucât copiii cu sindrom Down sunt principalii vizați de aceste proceduri.
Având în vedere importanța acestor cazuri, ECLJ a intervenit cu sprijinul mai multor organizații și avocați de seamă, printre care domnii Giovanni Bonello, Javier Borrego Borrego, Vincent A. De Gaetano și Boštjan Zupančič, foști judecători la CEDO, Antoni Górski, judecător la Curtea Supremă a Poloniei (1997-2017), președinte al Consiliului Național al Magistraturii (2010-2014), Rafael Nieto Navia, judecător și președinte al Curții Interamericane a Drepturilor Omului (1982-1994), judecător la Tribunalele Penale Internaționale pentru fosta Iugoslavie (1997-2005) și pentru Rwanda (1999-2003), Alfred de Zayas, Expert Independent al Națiunilor Unite pentru promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile (2012-2018). Brief-ul ECLJ poate fi descărcat aici.
Aceste cauze ar fi trebuit declarate ca inadmisibile
Dacă nu ar fi fost problema sensibilă a avortului, aceste cereri ar fi fost respinse din condei de un singur judecător. În primul rând, pentru că Convenția nu garantează dreptul de a ucide un făt din cauza unui handicap și nici nu garantează dreptul la avort. . În al doilea rând, pentru că statul nu are nicio obligație să protejeze femeile de sarcină. În cele din urmă – presupunând că există un drept, prin tratat, la avortul eugenic – pentru că Convenția nu permite plângerea contra unei legi fără ca reclamantul să fi fost mai întâi victima efectelor acesteia și fără să fi adus mai întâi chestiunea în fața instanțelor naționale. (…) – continuarea pe CulturaVietii.ro.
Foto: pixabay
NOTE
[1] https://www.hfhr.pl/skargi-do-miedzynarodowych-organow-ochrony-praw-czlowieka-a-tzw-orzeczenie-tk-w-sprawie-aborcji/
[2] https://web.archive.org/web/20210120231617/https://skargakobiet.eu/
[3] K.B. v. Poland and 3 other applications (nos. 1819/21, 3682/21, 4957/21, 6217/21), K.C. v. Poland and 3 other applications (nos. 3639/21, 4188/21, 5876/21, 6030/21), and A.L. – B. v. Poland and 3 other applications (nos. 3801/21, 4218/21, 5114/21, 5390/21).
[4] Open Society Foundation, Center for Reproductive Rights, Sigrid Rausing Trust, Ford and MacArthur Foundations.
[5] https://federa.org.pl/wp-content/uploads/2021/02/RAPORT-ROCZNY-2020.pdf p.46.
[6] https://www.opensocietyfoundations.org/grants/past?filter_keyword=Federation+for+Women+and+Family+Planning
[7] https://globalfundforwomen.secure.force.com/GrantSearch/
[8] https://www.sigrid-rausing-trust.org/Grantees/Federation-for-Women-and-Family-Planning-FEDERA
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează.