Lumina stelelor îndepărtate și cadrul de timp biblic

Când reprezentanții CMI țin prezentări în întreaga lume, una dintre cele mai frecvente întrebări trebuie să fie: „Cum poți să crezi într-un cadru de timp biblic simplu și să explici lumina de la stelele îndepărtate?”

„Problema” este formulată astfel:

• Cadrul de timp biblic este de aproximativ 6000 de ani de la creație („La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”, Facerea 1:1)
• Există stele care se află la milioane și miliarde de ani lumină distanță pe care le putem observa. Călătorind cu viteza luminii, lumina de la acele stele ar avea nevoie de milioane sau miliarde de ani pentru a ajunge la Pământ, în funcție de distanță, ca să le putem vedea.

Scepticii cu privire la istoria Bibliei consideră adesea că aceasta este o întrebare pentru care nu există un răspuns satisfăcător. Evoluționiștii teiști, care acceptă marea poveste evoluționistă și „Îl adaugă pe Dumnezeu”, pun adesea această întrebare. La fel și așa-numiții „creaționiști ai pământului vechi” care acceptă intervalul de timp secular, dar păstrează alte părți ale relatării Bibliei. Ei cred că o astfel de întrebare fără răspuns distruge credința în intervalul de timp biblic – și, astfel, Facerea „trebuie” să fie poetică, „doar teologie”, sau „zilele sunt perioade lungi de timp” etc.

Întrebarea nu mă deranjează din trei motive:

1. Săptămâna Creației a presupus o serie de minuni

De-a lungul relatării din Facerea 1, Biblia spune că Dumnezeu creat lucrurile prin Cuvânt – de opt ori, „Și a zis Dumnezeu…”. Și după ce El a vorbit, se încheie adesea cu „și a fost”. Noul Testament ne spune:

Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. (Evrei 11:3)

Cuvântul lui Dumnezeu a adus universul în existență din ceva care nu este vizibil, ceva diferit de materia și energia obișnuită vizibilă/tangibilă. Acest lucru este în concordanță cu concluzia științifică că materia și energia care cuprind universul nu pot fi eterne. Astfel, cauza universului trebuie să fie supranaturală.

Și astfel Biblia descrie Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind puternic:

Așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea și își îndeplinește rostul lui. (Isaia 55:11)

Noul Testament ne spune că acest mijloc al lui Dumnezeu, Cuvântul prin care El a creat totul, nu a fost nimeni altul decât Domnul Iisus Hristos:

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. (Ioan 1:1–3)

Facerea 2 ne spune că Dumnezeu a creat pe primul bărbat și prima femeie. El a luat țărână și l-a creat pe bărbat, Adam (Facerea 2:7), și i-a luat coasta și a făcut femeia, Eva, mama tuturor.

Nimeni nu mi-a cerut vreodată să explic cum a făcut Dumnezeu un om din țărână. Și totuși există această cerere ca să explicăm cum ar fi putut Dumnezeu să creeze stelele astfel încât să putem vedea lumina de la cele îndepărtate.

Relatarea biblică arată clar că facerea corpurilor cerești a fost la fel de miraculoasă ca și crearea primilor oameni:

Și a zis Dumnezeu:

Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Și a fost așa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și stelele. (Facerea 1:14–16).

A fost aceasta un miracol mai mic decât crearea omului din praf? Și totuși există o cerere pentru o explicație naturalistă a modului în care Dumnezeu a făcut acestea! Mi se pare destul de inconsecvent și nerezonabil să ceri așa ceva ca o condiție pentru a crede relatarea Bibliei, în special intervalul de timp.

De asemenea, este interesant faptul că intervalul de timp de șase zile cu a șaptea zi de odihnă – baza săptămânii noastre de 7 zile (Ieșirea 20:11) – subliniază natura miraculoasă a acțiunilor lui Dumnezeu. Și aceasta face parte din problemă pentru cei care nu cred sau nu vor crede intervalul de timp, cum ar fi evoluționiștii teiști și creaționiștii de vârstă îndelungată.

Când refuză să creadă intervalul de timp, ei tind să se gândească la „creație” într-un mod naturalist, de-a lungul miliardelor de ani. Și apoi la ideile seculare despre cum au ajuns lucrurile să aibă prioritate față de relatarea clară a Bibliei. Astfel, natura miraculoasă a Săptămânii Creației ocupă un loc secundar și avem această cerere pentru o explicație naturalistă a modului în care putem vedea lumina stelelor îndepărtate.

Concluzia: Săptămâna Creației a implicat o serie de miracole, unul după altul. Astfel, acestea sunt lucruri pentru care nu putem oferi o explicație naturală. Nu știm cum a putut Dumnezeu să ducă în existență stelele prin Cuvânt și, prin urmare, nu putem ști cum El a creat lucrurile în așa fel încât să putem vedea lumina de la obiectele cerești aflate la milioane și miliarde de ani lumină distanță.

Cu alte cuvinte, întrebarea neagă în mod tacit natura supranaturală a evenimentelor din Săptămâna Creației. Făcând acest lucru, fură atotputernicia de la Dumnezeu și Îl limitează să lucreze numai în moduri pe care noi le putem înțelege. Aceasta are ca rezultat o viziune foarte redusă asupra lui Dumnezeu. De fapt, cei care fac aceasta construiesc un zeu compatibil cu propria lor înțelegere limitată, care este o formă de idolatrie. – continuarea pe FacereaLumii.ro.

---

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
• Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

---

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează