1
Unul câte unul

Alături de tine,
mă feresc să nu-ți calc umbra
ce se odihnește la picioarele mele.
Depun atât de mult efort, încât
pe sub pielea tălpilor obosite
încep a dansa milioane de furnici
ca și cum ar fi posedate, drogate
de propria lor agitație.
Apoi încerc să-ți prind gâdurile
în căușul palmelor transpirate de-atâta dor
și sărut pe rând, unul câte unul,
buricele degetelor tale.
Cu timiditate, îmi lipesc privirea
de colțurile gurii tale pulpoase
unde se odihnesc, uitate de mult timp
câteva cuvinte de pasiune.
Ziua s-a prelungit
în același timp cu așteptarea,
iar orizontul își închide pleoapele
peste noaptea torida care începe
să roadă din forțata mea tăcere.

2
Numele tău

M-aș scufunda ușor
în apele înghețate a unui fior
Să nu mai văd lumina
Ce-nvăluie speranța unui după…
Îmi arunc privirea din nou
Spre ultima suflare care așteaptă
În apnee, să reînvie din ‘lăuntrul tău .
Mai sper încă într-un apoi,
Căutând încă mâna aceea întinsă…
Și chiar dacă îmi pierd oxigenul,
Tot îmi va rămâne o gură de aer
Pentru a striga numele tău.

Adriana Marfa Saturnin

  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.


MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoareContează pe ȘTIRI ce contează

Lasă un răspuns