Restituiri. 105 ani de la decorarea Drapelului Regimentului Nr. 18 Infanterie Gorj de către Regele Ferdinand I, cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cls. a III-a, cea mai înaltă decorație militară de război
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” / asociatiapleniceanu.com
În urmă cu 105 ani, în ziua de 31 august 1917, Drapelul Regimentului Nr. 18 Infanterie Gorj era decorat de către Regele Ferdinand I cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cls. a III-a, cea mai înaltă decorație militară de război, pe Dealul Bălan, la Poiana Țigăncii, „pentru vitejia și avântul cu care au luptat ofițerii, subofițerii și soldații Regimentului”.
Printre regimentele militare de elită ale armatei române se numără și Regimentului Nr. 18 Infanterie Gorj, care de-a lungul istoriei a scris pagini de glorie, curaj și jertfe de sânge pe câmpurile de luptă, simbol al vitejiei și bravurii gorjene. A fost răsplătit cu cele mai înalte decorații, ca recunoștință și recompense a eroismului de care a dat dovadă ostașii și comandanții.
Înfiinţat în anul 1880, cu denumirea de Regimentul 18 Dorobanţi, în baza Înaltului Decret nr. 1163/05.04.1880,[1] cu reşedinţa la Târgu Jiu, acesta cuprindea, din punct de vederea al recrutării şi dislocării, teritoriul judeţului Gorj,[2] primind Drapelul de luptă în ziua de 28 noiembrie[3]. Ca zi patronimică a regimentului a fost aleasă ziua de 21 mai (Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena), iar, din 1930, „patronul regimentului a fost Sf. Teodor Stratilat”[4]. Prin Înaltul Decret nr. 2329 din 11.07.1891 titulatura a fost modificată în Regimentul Gorj nr. 18,[5] titulatură ce s-a completat, la 13.05.1929, prin Înaltul Decret nr. 1414, cu supranumele de „Tudor Vladimirescu”[6].
Perioadele de mobilizare şi cele de război ale Regimentului 18 Gorj sunt bine reflectate de documentele și jurnalele de operațiuni păstrate în arhive, cu informaţii bogate şi valoroase privind activitatea acestui regiment în momentele de referinţă ale istoriei militare româneşti.
Arhiva creată de regiment în anii 1916-1919, este păstrată la Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din Pitești, conţinând: ordine, dări de seamă şi rapoarte operative, ordine, instrucţiuni, rapoarte, situaţii numerice, tabele, planuri de apărare, schiţe şi crochiuri, precum şi două jurnale de operaţii care acoperă perioada de timp respectivă, documente ce oferă multe informaţii şi date în legătură cu organizarea şi forţa combativă a regimentului, luptele la care a luat parte, faptele de arme săvârşite şi pierderile în oameni şi materiale suferite de acesta, distincţiile acordate cadrelor şi trupei, pentru eroismul şi spiritul de sacrificiu dovedite pe front.[7]
În perioada premergătoare intrării României în Războiul din 1916-1918, între 1 august 1915 – august 1916, regimentul a fost concentrat pentru instrucţie şi lucrări de organizare a terenului, în sectorul de frontieră de pe Valea Jiului, activităţi ce sunt reflectate parţial în registrul istoric.
O pagină memorabilă în istoricul regimentului o constituie participarea sa la luptele din toamna anului 1916 şi în anul 1917. Astfel, încadrat operativ în Grupul „Jiul”, regimentul a luat parte la luptele de pe Jiu, Baru Mare, Frânceşti, Dobriţa, Bumbeşti unde ostaşii săi au săvârşit adevărate fapte de arme cu preţul multor sacrificii. De notat că în această perioadă a luptat şi eroina, Ecaterina Teodoroiu, încadrată voluntar în acest regiment[8].
A săvârşit adevărate acte de bravură, luptând în primele rânduri, la Mărăşti, Dealul Răchitaşul Mic, Tiua Neagră, luând prizonieri 8 ofiţeri şi 676 trupă, precum şi mult material de război.
Ca o recunoaştere a modului cum cadrele şi ostaşii regimentului şi-au făcut datoria pe câmpul de luptă, regimentul a fost citat prin ordin de zi pe armată, iar drapelului său i-au fost conferite înaltele distincţii, precum: Ordinul „Mihai Viteazul”, cls. a III-a;[9] Medalia „Virtutea Militară”, cls. I; Crucea Comemorativă în Războiul 1916-1918; Medalia „Victoria” 1916-1921; Semnul Onorific de 25 ani de Serviciu ș.a.
Astfel, la data de 4 august 1917, Regele Ferdinand I semna la Iași, Brevetul nr. 834, prin care conferea: „Drapelului Regimentului Gorj nr. 18, Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cls. a III-a, pentru vitejia și avântul cu care au luptat ofițerii, subofițerii și soldații Regimentului, în luptele înverșunate ce s-au deslănțuit între 11 – 14 iulie 1917, repetând astfel, strălucitele fapte de arme ce au săvârșit pe Valea Jiului în luptele din 1916. Atacând cu furie, pozițiile întărite de pe Dealul Mărăști, de pe Dealul Răchitașul Mic, precum și acelea de la Tina Neagră și Tina Golașă, au aruncat, pe rând, trupele inamice în afară din liniile lor de apărare și le-au pus pe fugă, în dezordine, până dincolo de Lepșa. Au luat prizonieri: 8 ofițeri, 676 trupă și au capturat: 4 obuziere mari, 4 mitraliere, 13 mortiere de tranșee, 1 tun de munte, 3 camioane, 900 lăzi cu grenade și bombe, precum și un bogat material de război.”[10]
Pentru Regimentul 18 Gorj aveau să urmeze însă, în condiţii extrem de grele, încleştările de la Muncelu şi Varnița, unde după lupte grele şi pline de sacrificii, copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a inamicului german, regimentul gorjean, avea să respingă trupele de elită ale nemţilor. Aici, pe frontul din Moldova avea să cadă la datorie şi „Eroina de la Jiu”n(în luptele de pe Dealul Secului, în 22/23 august1917)[11].
Decorarea Drapelului Regimentului 18 Gorj cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cls. a III-a a avut loc în data de 31 august 1917, pe Dealul Bălan, la Poiana Țigăncii, acolo unde Regele Ferdinand I a decorat și regimentele: 2 Vânători, 4 Argeș și 30 Mușcel.[12]
Astăzi, eroii Regimentului 18 Gorj din timpul Primului Război Mondial abia dacă mai sunt pomeniți, uitând prea ușor că ei au fost, sunt și vor rămâne piatra de temelie a comunității, fără de care, identitatea noastră se poate prăbuși. Fără ei, astăzi noi nu ne-am numi români, nu am duce mâna la piept atunci când se intonează Imnul național și nu am avea credința că cele trei culori: albastru, galben și roșu simbolizează România de astăzi.
[1] Mihai Chiriță, Ghidul arhivelor militare române, București, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2010, p. 270.
[2] „Monitorul Oastei”, nr. 10 din 15 aprilie 1880 – Partea Oficială, p. 257-259.
[3] Vasile Novac, Regimentul Gorj nr. 18 „Tudor Vladimirescu”, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, 2011, p. 17.
[4]. Mihai Chiriță, op. cit., p. 272.
[5] „Monitorul Oastei”, nr. 28 din 13 iulie 1891, p. 913-914.
[6] Mihai Chiriță, op. cit., p. 272.
[7] Ibidem, p. 271.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem, p. 272.
[10] Vasile Novac, op. cit., p. 179-180.
[11] Vasile Irod, Regimentul „Gorj” nr. 18 – un nume de rezonanţă al oştirii române pentru paza şi apărarea frontierelor patriei (II), în „Gorjeanul”, din 6 aprilie 2016.
[12] Vasile Novac, op. cit., p. 179.
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonaţi-vă. Contactați-ne: aici.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook.
- Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!
- MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează