Noi și iubirea

1
Noi și iubirea

Când te-am zărit gândul meu ți-a deschis poarta inimii, te-a invitat să trăiești ca un siamez cu sufletul meu.
A oprit roata timpului pentru o clipă, a binecuvântat secunda, a adunat singurătățile și le-a numit* noi *.
Noi, o singură inimă, un singur gând.
Privesc râul timpului cum se scurge din cascada cerului și mi-e teamă să nu stingă focul iubirii.
Ieri era nenăscută, azi arde precum lava unui vulcan, sufletul ne este fier topit și ochii
rouă neîncepută.
Mâinile tale iederă mă cuprind precum un cârcel de vie din care picură nemurire.

2
Să nu mă lași

Se lasă înc-o dată înserarea
Și gândul meu e dus numai la tine,
Spre mine să nu uiți cărarea
Tu, rugăciunea mea din nopțile senine.

Privirea ta mă arde atât de tare,
Te simt cum îmi alergi prin vene,
Mă încălzești ca razele de soare,
Am să-ți dedic azi câteva catrene.

Prin galaxii mă rătăcesc în gânduri,
Aduc la spovedit păcate grele,
Știu c-am greșit, or să mă bată vânturi,
Dar te iubesc frumoasa mea din stele.

Să nu mă lași să mă cuprindă jalea,
De vii, lumini în ochii mei aprinzi,
Iubirea mea se lasă înserarea,
Iar eu aștept să vii să mă cuprinzi.

3
Femeie

Tu nu pășești, aluneci cu suplețea de felină,
Pe mână cu brățările de argint
Femeie, operă de artă, ești divină,
Ești armonie, cu ochii te alint.

Aș vrea să bem cafeaua împreună
Pe un ocean sau mare, cum dorești
Și-apoi o cină, când e Luna plină,
Aș vrea să știu că și tu mă iubești.

La pieptul meu și legănați de valuri,
Să privim doar cum se schimbă zarea.
Să nu dorim să revenim la maluri,
Iubirea mea, să fim doar noi și marea.

Și când apusul tainic lăcrimează
Să ascultăm orchestra în surdină,
Pe pieptul meu tu capul îți așază
Să simți iubirea pentru tine în inimă.

Te privesc, femeie, ești neprețuită!
În călimara ta cu vise când pana înmoi
Tu te transformi, ești blândă, liniștită,
Când scrii despre iubirea dintre noi!

4
Aș vrea

Aș vrea să-ți tulbur mereu somnul
Să nu uiți c-ai lăsat rană deschisă
Când ai plecat și mi-ai luat dorul,
Mi-ai lăsat lacrima în geana ninsă.

Aș vrea să-ți fiu ca amintirea
Care n-o uiți și ți-e durere,
Să n-ai întreagă fericirea,
În piept să-ți fiu mereu o vrere.

Aș vrea ca în nopți albe, fără vis,
Să-ți răscolească inima, iubirea,
Ea nu-i minciună, suflet trist,
I-ai înțeles greșit trăirea și gândirea.

Aș vrea să știi c-am să păstrez
Inima ta, cu străluciri de stea,
Într-un colț de suflet, orgoliul ți-l înapoiez,
Rămâi doar neiertatea mea.

Victoria Sorea

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!