Dr. Jacob Nordangård: Organizația Națiunilor Unite, Forumul Economic Mondial și G20 formează Troica Conspirației Globale! Cum au preluat elitele lumii rolul de administratori ai planetei? | VIDEO

În luna mai, Dr. Jacob Nordangård a susținut o prezentare despre originea și istoria Forumului Economic Mondial („WEF”) și despre modul în care acesta a devenit un vehicul important pentru remodelarea tehnocratică a umanității. El a abordat, de asemenea, conglomeratul globalist Rockefeller și toate celelalte instituții care au corupt lumea noastră. El a explicat narațiunea Covid-19, agenda privind schimbările climatice și multe altele. „O pierdere catastrofală a libertăților noastre va avea loc dacă oamenii nu înțeleg ce se întâmplă și de ce”, își începe Nordangard prelegerea, care poate fi consultată pe publicația The Expose.

Jacob Nordangård este un cercetător independent și autor suedez care a studiat și a scris despre complexitatea politicii mondiale, guvernarea mondială și crearea de probleme și soluții.  El a scris cinci cărți despre agenda globală și jocul de putere.  La sfârșitul anului 2019, a publicat o carte intitulată „Rockefeller: Controlling the Game”.

În cadrul Convenției Northern Light, care a avut loc în Suedia în mai 2022, Nordangård a susținut o prezentare despre istoria și obiectivele WEF și despre modul în care acestea au devenit principalul vehicul pentru transformarea planetei și a umanității. Aceasta se referă la obiectivul lor de a construi un „creier mondial” tehnocratic, cu o umanitate digitalizată, supravegheată și gestionată de inteligența artificială. Înregistrarea video a prezentării sale este încorporată la sfârșitul acestui articol.  Textul care urmează este extras din prezentarea sa: 

„Conspirația a ieșit la iveală”, și-a început Nordangård prezentarea.

Universitatea Harvard a fost un focar pentru crearea WEF, iar profesorul Huntington, profesor de lungă durată la Universitatea Harvard, a fost un insider și foarte implicat în politica de putere.  Așadar, profesorul Huntington știa despre ce vorbește, a explicat Nordangård.  Prof. Huntington a spus:

„Gașca de la Davos nu prea are nevoie de loialitate națională, vede granițele naționale ca pe niște obstacole care, din fericire, sunt pe cale de dispariție și vede guvernele naționale ca pe niște reziduuri ale trecutului a căror singură funcție utilă este de a facilita operațiunile globale ale elitei” – Profesorul Samuel P. Huntington

Nelson Rockefeller a inițiat în 1956 Proiectul de studii speciale, un proiect care urmărea să abordeze problemele momentului și modul de rezolvare a acestora.  Obiectivul declarat al acestui proiect a fost acela de a contura o nouă ordine mondială în toate dimensiunile sale: spirituală, economică, politică și socială. Aceștia au identificat știința și tehnologia ca fiind esențiale pentru promovarea cursului lor internaționalist și au identificat sănătatea globală și schimbările climatice ca fiind deosebit de interesante, deoarece aceste probleme se întind dincolo de granițele națiunilor.

Nelson avea ambiții prezidențiale și, în încercarea de a face din acest lucru o realitate, a alcătuit un plan.  Henry Kissinger a fost ales special pentru a gestiona proiectul.  Kissinger fusese implicat anterior într-un grup de studiu privind armele nucleare în cadrul Consiliului pentru Relații Externe, împreună cu fratele lui Nelson, David, bancher la Chase Manhattan Bank.  David fusese director al Consiliului pentru Relații Externe din 1949 și a făcut parte din Consiliul de Supraveghere al Harvard și a fost președintele acestuia între 1966 și 1968.  Kissinger a devenit un partener loial intereselor familiei Rockefeller și i-a servit de atunci.

Rockefellerii au avut un rol esențial în crearea Organizației Națiunilor Unite („ONU”) în 1946. „Ei privesc ONU ca pe propriul lor mic club sau organizație”, a declarat Nordangård.

Kissinger a fost, de asemenea, director al Seminarului Internațional de la Harvard și a înființat Centrul pentru Relații Internaționale în 1958.  Seminarul a avut ca scop stabilirea unei mai bune înțelegeri în cadrul unui grup select de persoane care vor ocupa funcții de conducere de top în țările lor în anii următori.  „Seminarul a fost finanțat de fundațiile Ford și Rockefeller și, după cum s-a aflat ulterior, de CIA”, a declarat Nordangård.  „Unul dintre liderii viitorului care a intrat sub influența lui Kissinger a fost Klaus Schwab.”

În 1970, Schwab a fondat în Elveția Forumul European de Management, predecesorul WEF.  Acest forum urma să organizeze întâlniri cu managementul de vârf din întreprinderi și să răspândească noile tehnici de management în rândul europenilor.  La reuniunea sa inaugurală, Schwab i-a invitat pe Kenneth Galbraith și Herman Kahn, doi academicieni implicați în Seminarul Internațional de la Harvard, pe Otto van Habsburg, celebru pentru uniunea pan-europeană/planul Kalergi, și pe Dame Barbara Ward de la Universitatea Columbia, un economist britanic care a devenit unul dintre primii promotori ai dezvoltării durabile.

Ward a scris o carte intitulată „Only one Earth: Îngrijirea și întreținerea unei planete mici”, care a servit drept cadru pentru Conferința ONU privind mediul uman, desfășurată la Stockholm în 1972.  Ea a lucrat împreună cu Maurice Strong pentru a convinge națiunile în curs de dezvoltare să accepte agenda.  Amândoi erau membri ai Clubului de la Roma și strâns legați de interesele lui Rockefeller.

În cadrul unei reuniuni din 1973, președintele Clubului de la Roma, Aurelio Peccei, a vorbit despre un raport intitulat „The Limits to Growth and the World Problematique”.  „Din cauza stresului provocat de creșterea populației și de utilizarea nesustenabilă a resurselor, s-a ajuns la concluzia că planeta are nevoie de un management global pentru a avea grijă de ea”, a spus Peccei.  Această ideologie s-a regăsit în manifestul de la Davos, iar WEF a decis că „elitele” lumii vor prelua rolul de administratori ai planetei.

În 1973, David Rockefeller a fondat Comisia Trilaterală pentru a promova aspirațiile de gestionare globală a planetei.  Comisia a cerut o nouă ordine economică internațională pentru a „gestiona mai bine lumea”.  În 1974, ambasadorul american Richard Gardner, care fusese consultant al Proiectului de studii speciale al lui Rockefeller, a scris un articol în revista Foreign Relations despre planul Comisiei:

Pe scurt, „casa ordinii mondiale” va trebui să fie construită de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos. Va arăta ca o mare „confuzie care explodează și bâzâie„… dar ocolind suveranitatea națională, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât un atac frontal de modă veche.

În 1975, World Future Society a organizat o conferință intitulată „Criză și oportunitate: Următorii 25 de ani”.  La acea vreme, vicepreședintele era Nelson Rockefeller.  În cadrul conferinței, s-a discutat despre posibilitățile de creare a unei noi civilizații mondiale tehnocratice și despre modul în care aceasta ar putea fi realizată.  Futuristul Warren Wager a spus: „Nu există un moment mai bun pentru a implementa schimbări radicale decât după o catastrofă mondială”.

În 1987, Forumul European de Management și-a schimbat numele în Forumul Economic Mondial. În cadrul reuniunii anuale, Strong a vorbit despre dezvoltarea durabilă și încălzirea globală. Într-o fotografie de la această reuniune, alături de Strong se află scriitorul științific Joël de Rosnay, consilier special al prim-ministrului din Mauritius, cunoscut pentru conceptul „Soon Beyond” – un superorganism sau creier planetar format din oameni, națiuni, mașini, ecosisteme și rețele.  Un organism cibernetic pe care WEF a dorit să îl aducă la viață.

Strong și prim-ministrul norvegian Gro Harlem Brundtland, ambii membri ai Comisiei Trilaterale, au elaborat un raport „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland.  Acesta a fost publicat de ONU în 1987 și a definit conceptul de dezvoltare durabilă.  Includerea schimbărilor climatice în raport a fost inițiată și finanțată de Fundația Rockefeller Brothers.  Acest raport a făcut parte din Summitul de la Rio din 1992.  În cadrul Summitului de la Rio, s-a decis implementarea Agendei pentru secolul XXI – Agenda 21.  Motto-ul summitului a fost „în mâinile noastre”.

După acest summit, a luat naștere Comisia Earthshot. Fiul lui Nelson, Steven Rockefeller, a devenit coordonatorul proiectelor.  Steven a finanțat elaborarea unor scenarii, conduse de Paul Raskin.  Raskin a făcut parte din Comisia Earthshot și a fost membru al Clubului de la Roma.  În 2002, aceștia au lansat o carte intitulată „The Great Transition” (Marea tranziție). „Ei au presupus că o criză generală pentru o transformare necesară ar putea fi declanșată de o pandemie fără precedent. Scopul final era realizarea unei uniuni mondiale, cu un tribunal mondial și o autoritate mondială de reglementare”, a declarat Nordangård.

În 1992, Schwab și WEF au inițiat programul Young Global Leaders of Tomorrow.  În 2004, acest program s-a transformat în Young Global Leaders.  Mai mult de 4.000 de lideri au trecut prin acest program sau sunt în prezent în acest program. Fundația Pharos din Nordangård, în colaborare cu Institutul Malone, a întocmit o listă cuprinzătoare a persoanelor care au trecut prin programele WEF Young Global… Citiți mai multe pe: Active News

---

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!